Un preot îl întrebă la catehism pe unul dintre micuți:

– Ia să vedem, Javi, dacă ai avea cinci portocale și l-ai vedea pe un alt copil că-i este foame, i le-ai da?

– Da, domnule – răspunse copilul imediat.

– Și dacă ai avea cinci prăjituri, la fel, i le-ai da?

– Da, desigur.

– Și dacă ai avea un sandviș cu șuncă, i l-ai da?

– Nu, în niciun caz.

– Portocalele da, prăjiturile de asemenea, dar de ce sandvișul nu?

– Pentru că sandvișul îl am.

Noi, creștinii, uneori suntem dispuși să dăm din ceea ce nu avem, însă de ceea ce avem nu vrem să ne despărțim. 

Desprinderea de ceea ce nu ai este ieftină și ușoară. Ceea ce recurge la buzunar este mai costisitor.

Îmi vin în minte acele cuvinte ale sfântului Ioan:  „Copilașii mei, să nu iubim doar cu vorba și din gură, ci cu fapta și într-adevăr” (1In 3,18).

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013