CĂSĂTORIE DIN URĂ

Două prietene se întâlnesc și vorbesc despre o prietenă comună care avea să se căsătorească cu un flăcău tomnatic, mai mare decât ea cu vreo douăzeci și cinci de ani.

– Mi se pare imposibil să fie o căsătorie din dragoste, spuse una dintre ele.

– Nu. Este din ură, răspunse cealaltă prietenă.

– Cum adică din ură?

– Da. El urăște singurătatea, iar ea urăște sărăcia.

Căsătoria, ca, de fapt, tot ceea ce facem, este întotdeauna din dragoste. Ceea ce este adevărat e că există diferite feluri de iubire și nu toate au același grad.

Dragostea este cea care ne motivează întotdeauna. Uneori este dragostea față de cineva, iar alteori, de foarte multe ori, este dragostea față de noi înșine, amorul propriu. Este ușor să confunzi una cu alta.

Atunci când acționăm căutând propriul nostru bine sau satisfacerea poftei sau capriciului nostru, amorul propriu este cel care ne călăuzește. Atunci când, uitând de noi înșine, căutăm binele celuilalt, acolo se află adevărata dragoste.

De aceea, a iubi nu este deloc ușor, întrucât, de asemenea, uitarea de sine nu este ușoară. Cel care nu este capabil să se sacrifice nu este capabil nici să iubească. De asemenea, nu este capabil să fie fericit.