CASETA ȘI BIJUTERIA

O fetiță de trei sau patru ani obișnuia să o însoțească pe mama sa de multe ori la Liturghie. Când mama se întorcea de la împărtășanie în bancă și se așeza în genunchi, fetița se apropia și-i dădea un pupic.

În primele zile mama nu-i spuse nimic, însă în a patra sau a cincea zi, surprinsă, a întrebat-o: 

– De ce îmi dai un pupic atunci când mă întorc de la împărtășanie?

– Nu-i pentru tine – răspunse micuța -, este pentru Isus pe care-l porți înăuntru.

Este logic să fii atent mai mult la bijuterie decât la caseta care o conține.

Poate că acea persoană să nu merite nesomnul meu; Isus, în schimb, o merită; merită totul.

Câte lucruri nu s-ar schimba dacă, asemenea fetiței, l-am vedea pe Isus în toți cei care ne înconjoară!