CĂUTAREA CELOR PIERDUȚI

LECTURA I
De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 3,3-8a
Fraţilor, noi suntem cei circumcişi, cei care îi aducem cult lui Dumnezeu în Duh şi care ne lăudăm în Cristos Isus şi nu ne punem încrederea în trup, 4 chiar dacă eu aş putea să-mi pun încrederea şi în trup. Dacă un altul crede că-şi poate pune încrederea în trup, cu atât mai mult eu, 5 circumcis în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin; evreu dintre evrei; după Lege, fariseu; 6 după zel, prigonitor al Bisericii, iar în ce priveşte justificarea care vine din Lege, fără cusur. 7 Dar cele care erau pentru mine un câştig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, 8 ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparaţie cu superioritatea cunoaşterii lui Cristos Isus Domnul meu.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),2-3.4-5.6-7 (R.: 3b)
R.: Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
sau:
Aleluia.
2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale!
3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! R.
4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui!
5 Aduceţi-vă aminte de faptele minunate pe care le-a făcut,
de minunile sale şi de judecăţile gurii lui! R.
6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul! (Aleluia)
EVANGHELIA
Va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-10
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus, ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau spunând: “Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci le-a spus această parabolă: 4 “Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierdută până când o găseşte? 5 Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se 6 şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!» 7 Vă spun că, tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire. 8 Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde una dintre ele, nu aprinde lumina şi mătură casa şi caută cu grijă până o găseşte? 9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aşa, vă spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se converteşte”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, te rog să mă cauți atunci când mă pierd. În ceea ce mă privește, eu Te voi căuta mereu. Îți sunt recunoscător pentru darul harului tău care mă încurajează să săvârșesc fapte bune.
Parabola oii pierdute
În Evanghelia după Sfântul Luca, Isus ne pregătește pentru Parabola fiului risipitor (Lc 15,11-32). Parabola oii pierdute (Lc 15,3-7) se referă la grija lui Dumnezeu pentru cei păcătoși care sunt precum fiul risipitor. Răsturnarea de situație din parabolă constă în faptul că păstorul părăsește cele nouăzeci și nouă de oi. Orice păstor rezonabil ar căuta să-și reducă pierderile. Încă mai are 99 de oi, să piardă una nu reprezintă mare lucru. Dumnezeu, însă, nu este un păstor normal. El este îndrăgostit până peste cap de fiecare dintre noi. El ne cunoaște pe fiecare dintre noi pe nume. Fiecare dintre noi este prețios pentru Dumnezeu, iar El va face tot ce este necesar pentru a ne aduce înapoi în turma oilor Sale.
Parabola monedei pierdute
A doua parabolă, Parabola monedei pierdute (Lc 15,8-10), se referă în special la cei care sunt asemenea fariseilor și cărturarilor. Ei nu au rătăcit departe ca oile pierdute. Ei sunt în casa lui Dumnezeu, dar și ei sunt pierduți! La fel cum Isus caută oaia pierdută, el va căuta și moneda pierdută. Suntem familiarizați cu ambele grupuri de oameni. Cunoaștem membri ai familiei, prieteni, colegi de muncă și alții care au căzut în păcat și au părăsit Biserica. De asemenea, cunoaștem oameni care au rămas în Biserică, dar sunt precum cărturarii și fariseii. Ei refuză să-i accepte pe păcătoși, îi judecă indiferent de ceea ce fac și se raportează la Dumnezeu mai mult ca la un contabil decât ca la un Tată. În loc să crească în iubirea față de Dumnezeu și față de frații și surorile lor, ei bifează rubricile unor practici exterioare pioase și sunt foarte plini de sine datorită faptului că evită să săvârșească numeroase păcate. Ei refuză să celebreze îndurarea lui Dumnezeu. Sunt pierduți în Casa lui Dumnezeu și au nevoie să fie găsiți. Isus ne cere să îl imităm pe Tatăl milostiv, care se duce la fiul cel mare și îi cere să sărbătorească întoarcerea fratelui său și să îl primească din nou în familie. El ne cere să o imităm pe femeia care își caută în casă moneda pierdută și care își cheamă toți prietenii și vecinii să se bucure alături de ea atunci când o găsește.
Îndreptățirea prin Lege vs. îndreptățirea dumnezeiască
În Scrisoarea către Filipeni, Paul pune comunitatea în gardă împotriva misionarilor iudaizanți care, în cazul în care ar ajunge în orașul Filipi, i-ar forța probabil să fie circumciși. Paul argumentează că el, ca israelit din tribul lui Beniamin și fariseu ascultător, a fost circumcis în conformitate cu Legea. El contrastează această îndreptățire (justificare) în baza Legii lui Moise cu îndreptățirea dumnezeiască, extraordinară, care derivă din Isus Cristos. Circumcizia era doar un ritual simbolic pentru ceva mai important care urma să vină. Acest ceva mai mare este Sacramentul Botezului, care ne încorporează în Cristos, ne spală de păcate și ne face copii ai lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne punem încrederea în trup sau în justificarea prevăzută de Legea veche. Trebuie să fim încrezători în justificarea dumnezeiască pe care am primit-o prin credința în Isus Cristos conform Noului Legământ. „Pentru Paul, îndreptățirea prevăzută de lege nu este o îndreptățire mântuitoare, deoarece depinde de efortul omenesc, separat de harul lăuntric oferit de Dumnezeu” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 361).
Doamne Isuse, am încredere în Tine. Tu îmi oferi darul minunat al îndreptățirii dumnezeiești. Când rătăcesc, tu nu mă abandonezi, ci mă cauți ca un Păstor Bun și mă readuci acasă pe umerii Tăi.
Mă asemăn mai mult cu oaia pierdută sau cu moneda pierdută? Mă străduiesc să înving păcatele senzualității, ale trupului și ale plăcerilor? Sau păcatele mele sunt mai curând de natură spirituală, precum mândria și ipocrizia?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
