CĂUTAȚI MAI ÎNTÂI ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU!
LECTURA I
L-au ucis pe Zaharia între templu şi altar.
Citire din cartea a doua a Cronicilor 24,17-25
În zilele acelea, după moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au prosternat înaintea regelui Ioas. Atunci regele i-a ascultat. 18 Au abandonat casa Domnului Dumnezeului părinţilor lor şi au slujit Aşerelor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovăţii. 19 Domnul a trimis la ei profeţi ca să-i facă să se întoarcă la el; aceştia au mărturisit împotriva lor, dar ei nu şi-au plecat urechea. 20 Duhul lui Dumnezeu l-a învestit pe Zaharia, fiul preotului Iehoiada. El a stat înaintea poporului şi le-a zis: “Aşa vorbeşte Dumnezeu: «De ce încălcaţi legile Domnului? Nu veţi avea succes! Voi l-aţi părăsit pe Domnul, de aceea şi el vă părăseşte pe voi»”. 21 Au conspirat împotriva lui şi l-au bătut cu pietre din porunca regelui în curtea casei Domnului. 22 Nu şi-a amintit regele Ioas de bunăvoinţa pe care i-a arătat-o Iehoiada, tatăl său, şi i-a ucis fiul. În timp ce murea, el a zis: “Să vadă Domnul şi să judece!” 23 După trecerea anului, armata lui Aram a urcat împotriva lui Ioas. Au venit în Iuda şi în Ierusalim şi au ucis toate căpeteniile poporului. Iar prada lor au trimis-o regelui de la Damasc. 24 Cu un număr mic de oameni a venit armata lui Aram, dar Domnul a dat în mâna lor o armată foarte numeroasă, căci l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. Ei au împlinit sentinţa faţă de Ioas. 25 Când au plecat de la el, lăsându-l în mari suferinţe, slujitorii lui au conspirat împotriva lui din cauza sângelui fiului lui Iehoiada, preotul, şi l-au ucis în patul lui. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele regilor.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),4-5.29-30.31-33.34-35 (R.: cf. 29a)
R.: Bunătatea Domnului este pe vecie.
4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 “îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie”. R.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne faţă de el neclintită.
30 Îi voi statornici pe veci descendenţa
şi tronul lui va dura cât zilele cerului. R.
31 Dacă fiii lui vor părăsi legea mea
şi nu vor umbla după judecăţile mele,
32 dacă vor profana hotărârile mele şi nu vor păzi poruncile mele,
33 atunci îi voi pedepsi cu varga pentru răzvrătirea lor
şi pentru nelegiuirile lor, cu biciul. R.
34 Dar nu-mi voi retrage îndurarea de la el
şi fidelitatea mea nu va înceta.
35 Nu-mi voi profana alianţa
şi nu voi schimba ceea ce a ieşit de pe buzele mele. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 8,9cd
(Aleluia) Isus Cristos, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi. (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,24-34
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei. 25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele? 27 Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale? 28 Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiţi? Observaţi cum cresc crinii de pe câmp: nu trudesc şi nu ţes. 29 Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. 30 Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă? 31 Deci, nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! 32 Căci pe toate acestea le caută neamurile păgâne; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. 33 Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! 34 Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Părinte ceresc, Tu știi de ce am nevoie chiar înainte de a-Ți cere. Tu îmi oferi hrană și băutură pământească, hrană și băutură cerească. Mă îmbraci cu haina dreptății și mă adăpostești sub umbra ta. Ajută-mă să mă încred în tine tot mai mult, în fiecare zi, și să mă las în grija iubirii tale.
Copil al lui Dumnezeu sau sclavul banilor
În capitolul al șaselea din Evanghelia după Sfântul Matei, Isus îi învață pe discipolii săi care este atitudinea corectă față de practicile religioase și bunurile materiale: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le distrug şi unde hoţii le sapă şi le fură!”. „În loc să practice evlavia pentru a obține laudele celorlalți, ceea ce ar fi un fel de comoară pământească, ucenicii trebuie să săvârșească fapte de virtute în taină, pentru a fi răsplătiți cu o comoară cerească de Dumnezeu (6,1-18). În mod asemănător, urmașii lui Cristos nu ar trebui să caute să-și asigure viața prin comoara pământească, cu bunuri materiale, ci ar trebui să caute mai întâi comoara cerească a Împărăției lui Dumnezeu, încrezându-se în Tatăl care le va asigura tot ce au nevoie (6,19-34)” (Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 102). Trebuie să alegem între a fi un „copil al lui Dumnezeu” sau un „sclav al banilor”. Nu le putem alege pe amândouă. Isus ne învață că Împărăția lui Dumnezeu nu este marcată de bogăția exterioară și de dobândirea de bunuri materiale. În loc să fim preocupați de dobândirea bogăției și a unui statut pământesc, trebuie să ne preocupăm de dobândirea Împărăției lui Dumnezeu: de sărăcia duhovnicească, de căință, de blândețe, de dorința după sfințenie, de îndurare, de curăție a inimii, de pace și de acceptarea persecuțiilor (vezi Bergsma, Cuvântul Domnului: Anul A, 259). Ucenicii lui Isus nu trebuie să fie asemănători păgânilor, care sunt preocupați de trebuințele lor materiale, deoarece nu îl cunosc Tatăl și nu au încredere în Dumnezeu.
Căderea regelui Ioasaf
Când citim despre regele Ioas în Cartea a doua a Regilor, ni se spune că el a făcut ceea ce era bine în ochii Domnului. Acest lucru s-a datorat în primul rând influenței bune și instruirii preotului Iehoiada (2Rg 12,2). Cu toate acestea, Cartea a doua a Regilor (12,3) lasă să se înțeleagă, de asemenea, că regele Ioas a și greșit ca rege. Deși s-a străduit să restaureze Templul, el nu a reușit să desființeze sanctuarele păgâne din Iuda, așa cum poruncea Legea Deuteronomului (Dt 12,2). În al doilea rând, a greșit pentru că a încercat să împiedice o invazie a lui Hazael, regele arameu al Damascului (Siria), plătindu-l cu bani din vistieria Templului (2Rg 12,17-18). El s-a încrezut mai mult în bogăția pământească care să-l protejeze decât în Domnul Dumnezeu. În Cartea a doua a Cronicilor (24), aflăm despre lucrurile rele pe care le-a făcut Ioas după moartea preotului Iehoiada. Ni se spune despre căpeteniile lui Iuda care i-au adus omagiu regelui și l-au convins să abandoneze construirea Templului și închinarea față de Domnul Dumnezeu. L-au convins să slujească Asherimilor, ceea ce presupunea amplasarea unor stâlpi sau arbori sacri în cinstea zeiței fertilității Asera. Legea lui Moise interzicea ca acești stâlpi sau arbori să fie ridicați lângă altarul Templului (Dt 16,21-22; Lev 26,1). Ioas le-a permis să facă acest lucru și să înceapă să se închine zeilor idolatri. Dumnezeu a răspuns la acest lucru trimițând profeți în Iuda pentru a-i determina pe rege, pe conducătorii lui Iuda și întreg poporul să se convertească. De asemenea, Duhul lui Dumnezeu l-a inspirat pe Zaharia, fiul preotului Iehoiada, să rostească o condamnare aasupra poporului. Poporul lui Iuda și al Ierusalimului a răspuns, nu prin convertire, ci prin conspirație împotriva lui Zaharia și prin lapidarea lui în curtea Templului. Cuvintele de moarte ale lui Zaharia i-au cerut lui Dumnezeu să îi răzbune moartea. Acest lucru s-a întâmplat în decurs de un an, când o mică trupă de arameeni (sirieni) a invadat Iuda și Ierusalimul, i-a ucis pe conducătorii lui Iuda și a trimis prada la Hazael în Siria. Viața regelui Ioas s-a încheiat în mod tragic când a fost asasinat în 796 î. Cr. printr-un complot în cadrul palatului regal (2Rg 12,20-21; 2Cr 24,25-26). Chiar dacă la începutul domniei sale regele Ioas a eliminat cultul păgân al lui Baal în întreaga Iudee, la sfârșitul domniei sale a permis cultul zeiței fertilității, Asherah, consoarta lui Baal. El a ales să-i urmeze pe consucătorii lui Iuda în locul Domnului Dumnezeu.
„Atotputernicul ban” sau Dumnezeu cel Atotputernic
Psalmul responsorial de astăzi se aplică regelui Ioas, un urmaș al regelui David. Pentru că Ioas a abandonat legea lui Dumnezeu și nu a umblat după rânduielile Domnului, pentru că a încălcat legile lui Dumnezeu și nu a păzit poruncile Domnului, Dumnezeu i-a pedepsit crima cu toiagul și vinovăția cu multe lovituri. În același timp, Dumnezeu rămâne credincios legământului pe care l-a încheiat cu slujitorul său David. În ciuda infidelității fiilor lui David, Dumnezeu îl va ridica pe Isus, „rădăcina și neamul lui David” (Ap 22,16). Isus este atât fiul lui Abraham, cât și fiul lui David, și este cel care desăvârșește legămintele încheiate cu amândoi. „Locul nașterii, misiunea, învierea și întronizarea lui Isus sunt toate descrise în termeni desprinși din Legământul davidic. […] Tot ca împlinire a promisiunii dinastice făcute lui David, Isus este descris în tot cuprinsul Evangheliei după Sfântul Luca drept Fiul lui Dumnezeu, iar misiunea sa regală este legată în mod inseparabil de Ierusalim și de Templu; împărăția pe care o are în vedere va cuprinde toate cele Douăsprezece triburi ale lui Israel și toate națiunile și va fi veșnică” (Hahn, The Kingdom of God as Liturgical Empire, 82). La fel ca și prima lectură, care ne avertizează împotriva slujirii zeilor falși, evanghelia de astăzi ne avertizează împotriva slujirii mamonei. Mamona este o transliterare grecească a unui cuvânt aramaic care desemnează bogăție și averi. Este derivat dintr-un cuvânt care înseamnă a crede, a se încredința; prin urmare, înseamnă ceva în care cineva își pune încrederea” (Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 110). Mamona ne poate înrobi și ne poate împiedica să-l slujim pe Dumnezeu. Pe scurt, slujirea mamonei ne înrobește; slujirea lui Dumnezeu ne eliberează. Suntem eliberați griji pentru că ne punem speranța în Dumnezeul cel Atotputernic și nu în atotputernicul ban.
Doamne Isuse, Cuvântul tău din Sfânta Scriptură cuprinde exemple cu păcătoși care au ales în mod nesăbuit calea către moarte și sfinți, care au ales cu înțelepciune calea către viață. Aleg și eu viața și îți cer să-mi călăuzești mereu pașii.
Trebuie să ne încredințăm viața Tatălui nostru ceresc, care știe de ce avem nevoie chiar înainte ca noi să i-o cerem.
Scopul nostru nu trebuie să fie acela de a acumula bogății, aici pe pământ, ci de a colabora cu Dumnezeu la răspândirea împărăției sale de dreptate, pace, bucurie și iubire.
Dumnezeu domnește cu adevărat în noi atunci când ne supunem voinței sale iubitoare; și, ca un rege și Tată bun, El ne oferă nouă, supușilor și fiilor săi, tot ceea ce avem nevoie (pâinea noastră cea de toate zilele; iertarea păcatelor; stăruință atunci când suntem încercați și ispitiți; izbăvire de cel rău).
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: