CE AI, CARE SĂ NU FI PRIMIT?

Lui Jardiel Poncela i-a fost prezentat un scriitor care se lăuda în mod exagerat. Nu s-au simpatizat deloc. Întrucât cel lăudăros și-a dat seama de aceasta, i-a spus cu asprinłe lui Jardiel:

– E bine să se știe că tot ceea ce sunt nu o datorez nimănui. Am mândria de a mă fi făcut pe mine însumi.

 – Din fericire! răspunse Jardiel. Pentru că prin aceasta îl eliberați pe Dumnezeu de o mare responsabilitate.

„Umilința înseamnă a umbla în adevăr” (sfânta Tereza). Umilința ne face să recunoaștem ceea ce este bun în noi înșine, nu să negăm. În același timp însă, ne face să vedem, de asemenea, mâna Aceluia căruia îi datorăm totul. Ne întreabă și cuvintele sfântului Paul: „Ce ai, care să nu fi primit?”

Păunul regal are o coadă minunată. Acest lucru este de netăgăduit. Insă nu este mai puțin de netăgăduit că a fost Altcineva cel care i-a pus această coadă. A vedea ceva ca propriul merit, a se făli cu coada, înseamnă „a se împăuna”.