EVANGHELIA
Se va numi Ioan.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,57-66.80
Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său. 60 Însă, luând cuvântul, mama lui a spus: “Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: “Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. 62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliţă, a scris: “Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: “Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el. 80 Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Cuvântul Domnului

Doamne, împlinesc acest gest de a mă ruga de dragul sufletului meu dar și a sufletelor celor dragi mie. Cred că ai murit pentru noi și că dorești ca noi să fim cu tine pentru totdeauna în ceruri. Ajută-ne, Doamne, să păstrăm un respect mereu reînnoit față de părinții noștri.

Prilej de bucurie

Nașterea unui nou copil a reprezentat un prilej de mare bucurie de-a lungul vremurilor. Nou născuții sunt modul lui Dumnezeu de a ne transmite că lumea trebuie să meargă mai departe. Fiecare nou născut reflectă o fațetă a frumuseții și misterului infinit al lui Dumnezeu. Și, învățându-ne răbdarea și altruismul, cei mici ne ajută să creștem și noi în sfințenie. În simplitatea lor, copiii ne învață să rămânem simpli. Nevoia lor poate, și ar trebui, să ne înmoaie inimile. Nici măcar nu trebuie să fie neapărat copiii noștri; cumva, simțim obligația de a-i ajuta pe toți copiii, deoarece prin viețile lor ne îmbogățesc pe toți.

Ce am făcut în ultima vreme pentru a-i ajuta pe cei mici, născuți sau nenăscuți? Cunosc vreun Centru în care copiii sau eventual mamele însărcinate pot primi ajutor în nevoie? Am vorbit de bine pe părinții care sunt deschiși la a avea o familie numeroasă?

Alegerea lui Dumnezeu

Pentru evreii din vechime, un nume capta, chiar definea, identitatea unei persoane. Astfel, pentru Elisabeta, faptul că și-a numit fiul „Ioan” nu a fost lipsit de importanță. A arătat recunoașterea din partea ei a marelui proiect al lui Dumnezeu cu privire la acest copil. Ioan s-a aflat de la început în grija specială a Celui Atotputernic. Chiar și astăzi, fiecare copil este iubit de Dumnezeu și are un destin propriu în planul Tatălui ceresc. Fiecare copil are o vocație, o chemare, inclusiv în Biserică.

Apreciez suficient rolul pe care îl au cei mici în planul lui Dumnezeu? Le respect demnitatea? Sau încerc să impun prejudecățile mele? Ei sunt adulții de mâine. Cum doresc ca ei să-și amintească de exemplul meu?

Buzele dezlegate

Zaharia s-a îndoit de planul lui Dumnezeu și a rămas mut. El își recapătă vorbirea doar după ce acceptă public planul lui Dumnezeu și permite ca fiul său nou-născut să primească numele, Ioan. S-ar putea ca și noi să ascundem puțin câte ceva din Zaharia. Ne împotrivim lui Dumnezeu, doar pentru a ne lovi de un drum fără ieșire. Prietenii proaste, obiceiuri păcătoase, disperare crescândă – toate acestea ne pot roade din interior. Și din păcate, pocăința poate să întârzie să apară. De ce? „Credem că răul este în esență bun”, spunea Papa Benedict al XVI-lea (8 decembrie 2005). „Credem că avem nevoie de el, măcar puțin, pentru a experimenta plinătatea ființei. … Dacă privim, însă, la lumea care ne înconjoară, putem vedea că nu este așa; cu alte cuvinte, răul este întotdeauna otrăvitor, nu înalță ființa umană, ci o înjosește și o umilește”.

Nu cumva mă împotrivesc uneori planurilor lui Dumnezeu?

Doamne, tu ai rânduit în viața mea toți membrii familiei mele precum și multe alte persoane dragi mie cu un motiv anume. Eu trebuie să-i ajut să ajungă în cer, iar ei trebuie să mă ajute să reușesc același lucru. Amintește-mi mereu acest adevăr și ajută-mă într-un mod special să nu intervin negativ în planurile pe care le ai cu privire copiii pe care îi întâlnesc în viață.

Mă voi ruga o decadă de Rozariu pentru ca toți membrii familiei mele să ajungă în Cer.

Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: