Un copil de cinci ani stătea, la școală, la capătul treptelor unei scări lungi, așteptându-l pe preotul care cobora.

Când preotul ajunge în dreptul lui, cu aceeași nevinovăție cu care l-ar fi întrebat despre mama lui, îi spune:

– Ce face Dumnezeu?

– Nemaipomenit! Fenomenal! – îi răspunde preotul.

– Aha, bine! – spuse copilul și plecă liniștit la ale sale.

 

Întrebarea copilului l-a pus pe gânduri pe preot.

Niciodată nu l-a întrebat cineva ce mai face Dumnezeu.

Nici el însuși nu-și pusese problema.

Ne îngrijim mai mult de ceea ce Dumnezeu ne poate da decât de el însuși. Lipsa dorinței de a ști despre Dumnezeu este o dovada clara de puțină dragoste.

De ce – își spunea un preot – mă întreabă pe mine despre Dumnezeu?

Fără îndoială ca mă vede ca unul din familia lui.

Dar eu mă vad ca membru al familiei divine?

Simt rudenia mea cu Dumnezeu?

Întrebarea acelui copil sugerează multe piste pentru examenul de conștiință.

Ce mai face Dumnezeu? Te-ai întrebat vreodată?

Oare este mulțumit de tine?

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013