CE ÎL UIMEȘTE PE ISUS
EVANGHELIA
Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-17
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 “Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: “Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8 Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: “Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu. 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus a rămas uimit şi a spus celor care îl urmau: “Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob, 12 iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul din afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”. 13 Apoi Isus i-a spus centurionului: “Mergi, să ţi se facă după cum ai crezut!” Şi în ceasul acela a fost vindecat servitorul lui. 14 Venind Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră. 15 I-a atins mâna şi febra a lăsat-o. Şi s-a ridicat şi a început să-i slujească. 16 La lăsatul serii, i-au adus mulţi posedaţi de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei bolnavi, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: “El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre”.
Cuvântul Domnului
Știu că inclusiv în acest moment, Doamne, te gândești la mine. Mă adresez ție și te ascult. Vreau să aud ce ai să-mi transmiți astăzi. Vreau să-ți spun ce am pe suflet. Credința mea este atât slabă, Doamne, și atât de frecvent, rugăciunea mea este întreruptă de distracții. Ajută-mă să mă rog bine. Ajută-mă să îți pot asculta vocea și să cred cu tărie, suficient de mult, pentru a mă adresa ție cu sinceritate.
Înțeleg semnele?
Seria de minuni pe care Isus le săvârșește în această pagină a Evangheliei după Sfântul Matei sunt indicii ale mai multor lucruri; de exemplu: bunătatea, puterea și grija lui Dumnezeu. Dar ele confirmă, de asemenea, tot ceea ce a spus Isus în Predica de pe Munte în timpul capitolelor anterioare ale Evangheliei după Matei. Dezvăluindu-și puterea și bunătatea divină prin aceste vindecări și exorcizări miraculoase, Isus se dovedește martor credibil al propriei sale învățături. El își confirmă cuvintele prin faptele sale. După ce ar fi fost martor la aceste miracole, de ce s-ar îndoi cineva de adevărul învățăturii lui Cristos? După ce a fost martor la aceste manifestări uimitoare ale vindecării și iubirii lui Dumnezeu, de ce ar refuza cineva invitația de a urma calea vieții creștine? Poate că noi înșine nu am fost martori la astfel de miracole în mod direct – minuni de acest fel au avut loc în diferite zone ale Bisericii de-a lungul istoriei și chiar și astăzi – dar ele sunt consemnate în Evanghelii pentru noi. Le constatăm, suntem părtași acestora, prin credință, prin citirea lor.
Au ele efectul pe care Isus dorește să îl aibă asupra vieții mele? Dacă nu, ce efect au avut? Cât de mult m-au convins ele că Isus Cristos este de partea mea și că a-l urma îndeaproape este singurul lucru care contează cu adevărat în viață?
Activarea puterii harului
Centurionul nu era evreu, nu făcea parte din poporul lui Cristos. Și totuși, el dă dovadă de o credință puternică în autoritatea și puterea mesianică a lui Cristos. Atât de mult încât rugăciunea adresată lui Isus a fost reținută în cuvintele Sfintei Liturghii. De fiecare dată când participăm la Liturghie, înainte de a primi Sfânta Împărtășanie, repetăm ceea ce a spus acest centurion: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, dar spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu”. Ce vrem să mărturisim atunci când spunem acest lucru? Ce voia să spună centurionul este clar. El a înțeles că orice har pe care Isus ar fi vrut să i-l acorde, i-ar fi fost oferit numai prin generozitatea infinită și puterea nemărginită a Domnului. Centurionul știa că nu merita cu adevărat harul lui Cristos, dar știa, de asemenea, că avea nevoie de el și că Domnul era dispus și capabil să i-l dăruiască.
Cât de profund simt, în viața mea, nevoia după harul lui Dumnezeu? Cât de ferm cred că, atunci când Isus mi se dăruiește în Euharistie, realizează acest lucru pentru că dorește să îmi ofere puterea mântuitoare a harului său pentru a răspunde nevoilor minții, inimii și sufletului meu? Cu cât cred mai profund acest lucru, cu cât îmi dau seama de nevoia mea că harul mântuitor al lui Dumnezeu îmi vindecă și îmi hrănește viața, cu atât mai mult acest har se va activa în mine. Isus i-a arătat acest lucru centurionului și ni-l arată și nouă: „… să ţi se facă după cum ai crezut!”.
Credință uimitoare
Sfântul Matei ne spune că Isus „a rămas uimit” de credința și înțelegerea acestui centurion care nu era evreu. Isus, Dumnezeu adevărat, este și om adevărat. Prin urmare, alegerile noastre contează cu adevărat pentru el și îl pot influența. Avem puterea de a-i oferi bucurie lui Isus, de a-l uimi prin încrederea noastră în el. Și avem, de asemenea, puterea de a-l întrista, de a-i provoca durere prin îndepărtarea de el. Într-un anumit sens, Dumnezeu și-a limitat atotputernicia în ceea ce ne privește. El refuză să ne forțeze să trăim viața așa cum am fost creați să o trăim. În schimb, ne permite să alegem fie să mergem alături de el, fie să mergem singuri. El vrea ca noi să alegem, în fiecare zi, să mergem împreună cu el, să îl urmăm și să dăm mărturie despre el. El știe că aceasta este calea care duce la „viața din belșug” (cf. In 10,10) la care nutrim cu toții. Iar el ne copleșește cu invitații și motivații pentru a ne ajuta să luăm decizia corectă în orice împrejurare a vieții noastre. Dar respectă spațiul libertății pe care l-a construit în inimile noastre. El nu îl va încălca. Și astfel, acel spațiu al libertății devine loc în care, fie putem atinge însăși inima lui Dumnezeu, îmbrățișarea dătătoare de bucurie a încrederii, fie spinul pătrunzător al respingerii.
Care va fi alegerea mea, astăzi?
Doamne, de ce îmi este uneori atât de greu să cred în tine și să am încredere în tine? De ce mă agit și mă tem în fața provocărilor vieții? De ce mă îndoiesc de tine? Credința mea este atât de slabă, Doamne! Vreau să cred în tine din toată inima! Vreau să mă încred în tine mereu și pretutindeni. Vreau să fac alegeri pozitive pentru viața mea, care să permită ca frumusețea harului tău să îmi inunde sufletul și să se manifeste și în viața celor de lângă mine. Doresc, Doamne, să fiu uimit de profunzimea credinței și a încrederii în tine.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi participa la Sfânta Liturghie sau voi face o vizită în biserică și voi rosti din toată inima aceeași rugăciune cu centurionul, recunoscând nevoia mea profundă după harul tău mântuitor, încrezându-mă în dorința ta generoasă de a-mi împărtăși acest har: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai spune cuvântul și se va tămădui sufletul meu”.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: