Împăratul Iosif al II-lea al Austriei obișnuia să folosească deținuții la diverse servicii publice. Într-o dimineață – în anul 1777 -, niște deținuți măturau Piața Grablen din Viena. Un consilier de stat, favorit de-al împăratului, a văzut cum un  tânăr student, foarte bine îmbrăcat, se apropie de unul dintre deținuți și-l sărută.

Consilierul a trimis să-l cheme pentru a-i spune că nu este corect a săruta în public un deținut. Studentul, cu ochii umeziți de lacrimi, răspunse:

– Dar, excelență, este tatăl meu!

Această dovadă de dragoste filială l-a impresionat atât de tare pe consilier, și pe însuși împăratul, încât acesta l-a chemat îndată pe tatăl studentului și i-a spus:

– Un tată care și-a educat atât de bine fiul și care îi corespunde cu atâta dragoste nu poate să fie un delincvent. Și l-a pus în libertate.

 

Strădania în educația copiilor este cea mai bună investiție pentru fii și pentru părinți. Nicio afacere nu produce un profit atât de mare.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013