CEA MAI BUNĂ OCAZIE

Regele Alfons al XII-lea a fost într-o zi la vânătoare într-un sătuc din Andaluzia. A fost dus să ia prânzul în casa unui agricultor din acele ținuturi. Regele lăudă foarte tare unul dintre vinurile pe care le-a degustat. Țăranul care-l ospăta spuse plin de satisfacție:

– Păi, domnul meu, am unul și mai bun.

Cei de față au rămas oarecum surprinși, iar regele întrebă:

– Pentru ce îl păstrezi? Aștepți o ocazie mai bună?

– Da, domnule; vinul acela se păstrează doar pentru Slujbă. Este cel care se transformă în sângele lui Cristos.

Fără îndoială, consacrarea este ocazia cea mai potrivită, sublimă. Dumnezeu întotdeauna sublimează mizeria noastră atunci când i-o oferim și i-o încredințăm.

La sfânta Liturghie acest lucru se vede foarte clar.

Pâinea și vinul, „rodul pământului și al muncii oamenilor”, sunt transformate în trupul și sângele lui Cristos; lucrul cel mai mare care se poate face și destinul cel mai înalt care se poate da micimii umane.

Pentru viticultor este cu siguranță o bucurie specială să vadă cum a sfârșit, ce a ajuns ceea ce el a elaborat. Doar în ceruri vom înțelege ceea ce Dumnezeu a făcut cu sărăcăcioasele noastre contribuții. Ceea ce-i dăm lui Dumnezeu nu se pierde niciodată, se divinizează. Aceasta o vom afla transformată în slava cerească.