CEEA CE ESTE DE FOLOS LA SFÂRȘIT

Alfons Daudet, în „Cărți din moara mea”, povestește o istorioară mișcătoare: „Pentru fiul regelui Franței, Delfinul, ajunsese ceasul morții. Preotul căuta să-i transmită resemnare și speranță copilului. Însă copilul nu înțelege de ce, fiind delfin, trebuie să moară.

— Să moară în locul meu Beppo, prietenul meu fidel. Îl plătim bine și, ca de multe ori până acum, va ocupa el locul meu.

Preotul îi spune că moartea este «personală și netransmisibilă».

— Cel puțin îmi voi pune hainele de blană de hermină, pentru a intra în cer îmbrăcat în delfin, replică el naiv.

O nouă intervenție a preotului. În cele din urmă, plângând și întorcându-se cu fața la perete, copilul exclamă:

— Atunci, a fi delfin nu-i bun de nimic!”.

„A fi delfin nu este bun de nimic”. A fi delfin, nu. Ceea ce este de folos este să fi fost un bun delfin.

Este de folos a ne fi îndeplinit bine rolul pe care ni l-a încredințat Dumnezeu fiecăruia dintre noi. Lăsăm rolul și tot ceea ce se relaționează cu el. Modul cum ni l-am îndeplinit, aceasta ne va însoți pentru veșnicie.