CEI DREPȚI

Două bătrâne discutau la sfârșitul Liturghiei de duminică:

– Sunt foarte îngrijorată – spuse una dintre ele. Toată viața am luptat și i-am cerut Domnului să mă ducă în cer, iar acum, după cum spune parohul, văd că este imposibil.

– De ce să fie imposibil, femeie? întrebă cealaltă.

– Este imposibil pentru că este deja plin; nu mai încape nimeni. Nu ai auzit că a spus parohul că în cer se află deja cei drepți?

În legătură cu acești drepți, nu este vorba de cantitate, ci de calitate. Este drept cel care împlinește cu fidelitate voința divină, cel care împlinește planul lui Dumnezeu cu el: dă cu măsura cea dreaptă.

Este drept și cel care greșește, o recunoaște, se căiește și cere iertare Domnului. Dumnezeu îl iartă, iar el rămâne îndreptățit.

Sfântul Iosif este „dreptul”, după cum spune evanghelia (Mt 1,19), pentru că nu a deviat niciodată. Sfântul Petru este și el drept, pentru că, păcătuind, s-a căit.

Întotdeauna, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem și trebuie să fim în rândul celor drepți: ori în stilul sfântului Iosif, ori, cel mai probabil, în stilul sfântului Petru.