Un om avea trei prieteni intimi. Cu ei își împărțea viața și față de ei avea un mare respect. Într-o zi, cineva l-a denunțat și a trebuit să se prezinte la judecată. Îi era teamă să se prezinte singur în fața judecătorului, fără cineva care să-l sprijine și să-l apere. Din acest motiv, hotărăște să caute tovărășia unuia dintre cei trei prieteni.

Îi propune primului, iar acesta îi răspunde foarte serios:

– În viața de fiecare zi, tot ce-ți dorești: mă ai la dispoziția ta, însă nu-mi cere să te însoțesc la judecătorie; este peste puterile mele.

Merge la cel de-al doilea cu aceeași propunere și, la fel ca primul, și cel de-al doilea se scuză spunând:

– Eu te însoțesc la judecată, însă nu-mi cere să mă prezint și să intervin în fața judecătorului. Nu sunt capabil să fac aceasta.

Merge, în cele din urmă, la cel de-al treilea, iar acesta, fără ezitare, răspunde:

– Sunt la dispoziția ta întotdeauna. Te însoțesc la judecătorie și-ți voi fi alături la judecată pentru a-ți sluji de sprijin și apărare. Contează pe mine pentru absolut totul.

 

Primul prieten se numește Banul, al doilea Familia, iar al treilea Comportamentul sau Conduita. Iar judecătorul se numește Dumnezeu.

 

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014