CELE DE DURATĂ URGENTEAZĂ

Un mareșal francez îl însoțea pe directorul serviciilor forestiere ale națiunii sale într-o călătorie de inspecție prin nordul Africii. I-au spus că locul pe unde treceau a fost plin de cedri gigantici care au fost tăiați de puțin timp. Mareșalul insinuă faptul că ar fi potrivit să se repopuleze zona cu alții noi. Cineva din suită spuse:
– Domnule, unui cedru îi trebuie, ca să ajungă la această statură, cel puțin două sute de ani…
– Un motiv în plus, domnilor – reluă mareșalul -, ca să începem să o facem cât mai repede.
Un copac, cu cât este semănat mai devreme, cu atât dă roade mai devreme. Iar dacă este unul care durează până să dea rod, este un motiv în plus ca să te grăbești să-l sădești.
La fel se întâmplă cu orice muncă sau activitate pe care trebuie să o facem: cu cât este mai grea și mai laborioasă, cu atât trebuie să te apuci mai devreme să o faci.
Tendința este contrară: tindem să lăsăm pentru la urmă ceea ce ne costă mult efort ca să o facem. Logic ar fi să începem cu ce-i greu. Astfel, atunci când cineva este mai obosit, atunci va veni rândul a ceea ce este ușor.
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013
