CELE MAI BUNE CÂRJE

Un domn pe jumătate paralizat, care mergea practic târâindu-și picioarele și sprijinit pe două cârje, a pus la punct o mică afacere. Cu ea a reușit să facă față cheltuielilor unei familii numeroase. La sfârșitul vieții sale a lăsat afacerea pe mâna unuia dintre fiii săi, care avea deja câțiva ani de când lucra cu el.

Acest fiu spunea, vorbind despre tatăl său, că l-a văzut căzând de nenumărate ori, dar că niciodată nu s-a dat bătut: întotdeauna se ridica și continua să lupte. Și adăuga:

– Tatălui meu îi datorez totul. Însă cel mai mult îi mulțumesc pentru curajul, spiritul de sacrificiu și dragosteafaŕă de muncă de care m-a molipsit.

Curaj, spirit de sacrificiu și dragoste față de muncă. Acestea sunt cele mai bune cârje și aceasta este cea mai bună moștenire pe care un tată o poate lăsa copiilor săi. E limpede că această moștenire nu se transmite prin hârtii, ci se molipsește.