CELE TREI DARURI ALE ÎNVIERII

LECTURA I
Numărul celor care credeau se mărea din ce în ce mai mult.
Citire din Faptele Apostolilor 5,12-16
În zilele acelea, prin mâinile apostolilor se făceau semne şi multe minuni în popor. Toţi erau într-un cuget, în Porticul lui Solomon. 13 Dar nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture. Însă poporul îi preamărea. 14 Iar numărul celor care credeau – o mulţime de bărbaţi şi de femei – se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul, 15 aşa încât aduceau bolnavii chiar şi de pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe tărgi pentru ca, atunci când venea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei. 16 Iar mulţimea de prin cetăţile din jurul Ierusalimului se aduna aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 117(118),2-4.22-24.25-27a (R.: 1)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun: veşnică este îndurarea lui!
sau:
Aleluia.
2 Să spună acum Israel că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
3 Să spună acum casa lui Aaron că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
4 Să spună acum cei care se tem de Domnul:
veşnică este îndurarea lui! R.
22 Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii
a ajuns în capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! R.
25 Doamne, mântuieşte-mă,
Doamne, dă-mi biruinţă!
26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.
Vă binecuvântăm din casa Domnului.
27a Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. R.
LECTURA A II-A
Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor!
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 1,9-11a.12-13.17-19
Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş cu voi la strâmtorarea, la împărăţia şi la statornicia în Isus, mă aflam pe insula numită Patmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturisirii lui Isus. 10 În ziua Domnului, am fost răpit în Duh şi am auzit în urma mea un glas puternic, ca de trâmbiţă, 11a care spunea: “Ceea ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici”. 12 M-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine; şi, întorcându-mă, am văzut şapte candelabre de aur, 13 iar în mijlocul candelabrelor pe cineva ca un Fiu al Omului, îmbrăcat cu un veşmânt lung şi încins la piept cu o cingătoare din aur. 17 Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort, dar el şi-a pus mâna dreaptă peste mine, spunându-mi: “Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă 18 şi cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor. 19 Aşadar, scrie cele pe care le-ai văzut, cele ce sunt şi cele ce vor veni după acestea!”
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) “Pentru că m-ai văzut, ai crezut, Toma, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)
EVANGHELIA
După opt zile, Isus a venit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: “Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit “Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: “L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: “Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: “Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: “Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îmi doresc cu adevărat viața veșnică în numele Fiului Tău, Isus Cristos. Pe măsură ce îmi croiesc drum prin această lume trecătoare, păstrează-mi ochii ațintiți spre cer, încât să fiu un instrument al iubirii Tale milostive. Cred, Doamne, ajută necredinței mele!
Darul păcii
În Evanghelia după Sfântul Ioan, primele cuvinte ale lui Cristos înviat adresate ucenicilor săi sunt: „Pace vouă”. Aceasta vine să încununeze una dintre temele majore ale Bibliei. La început, în Cartea Genezei, am aflat cum omenirea s-a îndepărtat de Dumnezeu prin păcatul primilor noștri părinți și cum pacea și armonia inițiale ale legământului originar al creației au fost pierdute și distruse. Prin pătimirea, moartea și învierea lui Isus, a fost încheiat un Nou Legământ și omenirii i-a fost dăruită o pace nouă și înnoită. Dumnezeu și omenirea s-au împăcat. Pacea îi va însoți pe ucenici în misiunea lor. „Paradigma trimiterii în Evanghelia după Sfântul Ioan este trimiterea lui Isus de către Tatăl, cu tot ceea ce aceasta implică ca înțeles, adică aducerea vieții, a luminii, a adevărului. Așa cum Tatăl a fost prezent în Fiul în timpul misiunii Fiului (In 12,45: „cine mă vede îl vede pe cel care m-a trimis”), tot așa și discipolii în misiunea lor trebuie să-L manifeste pe Isus în așa fel încât oricine îi vede pe discipolii să-L vadă pe Isus care i-a trimis” (Brown, Christ in the Gospels of the Liturgical Year, 250).
Darul Duhului Sfânt
Al doilea dar, darul Duhului Sfânt, este strâns legat de harul iertării păcatelor. Acesta era harul promis lui Abraham în Cartea Genezei (22). Era o anticipare a Rusaliilor, a celei de-a 50-a zile după învierea lui Isus. Numărul 49, care este 7 ori 7, este asociat cu Anul Jubiliar în care datoriile erau iertate, sclavii erau eliberați și pământul strămoșesc era restituit. Coborârea Duhului Sfânt în a 50-a zi a Noii Creații duce la împlinirea Jubiliului: datoria acumulată prin păcat este iertată, sclavia față de păcat este învinsă, iar Paradisul pe care l-am pierdut prin păcat este din nou la îndemâna noastră.
Darul credinței
Istoria lui Toma este presărată cu ironie. Cel care s-a îndoit cel mai mult rostește cea mai frumoasă mărturisire de credință în Isus din toate Evangheliile. „Însă Isus adresează elogiu suprem credinței celor care vor crede fără să-L vadă. În portretul lui Ioan, nu se poate aduce o laudă mai mare lui Isus decât «Domnul meu și Dumnezeul meu»; și nu se poate aduce o laudă mai mare ucenicilor lui Isus decât «Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!». Prin această credință se împlinește profeția lui Osea (2,25): Un popor care înainte nu era popor a spus: «Tu ești Dumnezeul meu». Sau, în cuvintele pe care evanghelistul le folosește pentru a descrie scopul Evangheliei sale, prin această credință, urmașii lui Isus «să aveţi viaţă în numele lui» (In 20,31)” (Brown, Cristos în Evangheliile anului liturgic, 254).
Doamne Isuse, revarsă în inima mea darurile tale: pacea, credința și Duhul Sfânt. Copleșește-mă cu iubirea și îndurarea ta, pentru ca și eu să pot avea grijă de frații și surorile mele care suferă și au nevoie de ajutor. Inspiră-mă să fiu generos și să-mi folosesc timpul și resursele cu înțelepciune.
Văzând cum apostolul Toma își învinge îndoiala datorită credinței sale puternice, ne simțim mângâiați în îndoielile noastre. Cuvintele pe care Isus le adresează lui Toma ne amintesc de adevăratul sens al credinței mature și ne încurajează să perseverăm în călătoria noastră de credință. Sunt îndoieli pe care trebuie să le depășesc în trăirea credinței mele? Credința mea a fost zguduită sau slăbită de păcatele și faptele condamnabile ale unor membri ai ierarhiei Bisericii? În ce fel mă îndeamnă Dumnezeu să-mi aprofundez credința și să lupt pentru eradicarea răului din societate și din Biserică?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
