CERE ȘI VEI PRIMI
EVANGHELIA
Femeie, mare este credinţa ta!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,21-28
În acel timp, ieşind de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului 22 şi, iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: “Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!” 23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: “Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!” 24 El, răspunzând, a zis: “Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: “Doamne, ajută-mă!” 26 El a răspuns: “Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. 27 Dar ea i-a spus: “Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” 28 Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: “O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” Şi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată.
Cuvântul Domnului
Cred în tine, Doamne. Tu m-ai chemat la existență și veghezi cu grijă asupra mea. Îmi cunoști până și firele de păr de pe cap. Am încredere în infinita ta bunătate și abandonez în mâinile tale iubitoare temerile mele, speranțele mele, nevoile mele, dorințele mele, totul. Te iubesc, Doamne, și doresc să te iubesc cu toată puterea minții, a inimii și sufletului meu. Doamne, fă ca aceste momente de meditație să-mi întărească încrederea în tine.
Rugăciune îndrăzneață
Adesea ne arătăm timizi și timorați în a le cere celorlalți ceea ce avem nevoie, presupunând că îi vom „deranja” cu cererea noastră. Ne punem în locul lor și ne gândim: „Nu vreau să fiu o pacoste”. Dar Cristos dorește ca noi să fim îndrăzneți în rugăciune! Cât îl „costă” pe Dumnezeu să ne acorde harul său? Mai mult decât ceea ce ne-a oferit, deja, în mod gratuit – pe Fiul său? A crede că îl „deranjăm” pe Dumnezeu atunci când îi cerem ceva înseamnă să ne rugăm unui Dumnezeu distant față de noi sau necunoscut nouă. Nu ne-a garantat oare Cristos că, dacă îi cerem Tatălui („Abba” = „tăticul nostru”) ceva în numele său, ne va fi acordat? Rugămințile sonore ale femeii canaaniene nu l-au deranjat câtuși de puțin pe Cristos.
Cât de diferite sunt reacțiile lui Cristos față de reacțiile noastre, care sunt atât de des asemănătoare celor ale ucenicilor săi!
Rugăciunea fără răspuns?
Uneori ne este greu să ne smerim și să recunoaștem că avem nevoie de ajutor, că nu putem avea grijă de noi înșine în totalitate. Mândria și ne împiedică adesea să cerem ceea ce avem nevoie. Femeia cananeancă nu era afectaă în această privință: ea s-a prezentat în fața lui Cristos și a celorlalți ca o cerșetoare. Textul Evangheliei consemnează: „Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt”. S-ar putea crede că Domnul Cristos a răspuns la gestul ei de umilință cu o atitudine mai curând rece, ba chiar degradantă. Să fi fost oare Cristos insensibil? Bineînțeles că nu! El știa cât de puternică era credința acestei femei și a pus-o la încercare tocmai pentru ca și alții, de-a lungul secolelor, să se poată minuna de credința ei simplă.
Există adesea multe motive neștiute pentru care Cristos alege să nu răspundă cu ușurință la rugăciunile noastre. Să îl căutăm pe Cristos cu smerenie, cu credință și speranță, mai ales atunci când avem impresia că suntem neglijați sau ignorați de el.
O rugăciune eficientă presupune o rugăciune umilă. Devenim ultrasensibili atunci când suntem răniți. Femeia cananeancă era deja foarte afectată de starea fiicei sale precum și de mustrările ucenicilor. Dacă nu ar fi avut o credință și speranță puternice, cuvintele spuse de Cristos ar fi putut fi suficiente pentru a o „da peste cap”. Când suntem răniți, tragem cu ușurință concluzii pripite și ne simțim jigniți. Odată ce mândria ne este rănită, devenim adesea orbi la binele pe care cineva ni-l dorește sau îl realizează pentru noi.
Câte suflete au petrecut ani îndelungați departe de Cristos pentru că s-au cramponat de răni din trecut și s-au lăsat orbiți de pedagogia deseori misterioasă a lui Dumnezeu?
Doamne Isuse, de prea multe ori am renunțat la rugăciune fără să mă rog cu adevărat, convins fiind că nu mă asculți. Îmi pare rău că te-am judecat astfel. Ajută-mă să perseverez în a-ți cere ceea ce am nevoie. Ajută-mă să depășesc orice rușine sau teamă, astfel încât să-mi măresc credința, speranța și dragostea față de tine.
Voi medita asupra unei rugăciuni „fără răspuns” din trecut, încercând să înțeleg cum a răspuns, de fapt, Cristos acelei rugăciuni, într-un mod mult mai pozitiv decât am așteptat.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: