CERUL NE CONTEMPLĂ

Un fotbalist de mare categorie, faimos la nivel mondial, era fiul unui mare om care, la rândul său, a fost jucător. O boală, diabetul, i-a curmat cariera și, pe lângă asta, l-a mai și lăsat orb.

Când fiul său a început să se remarce, el deja nu-l mai putea vedea; tocmai unul dintre lucrurile pe care și le dorea cel mai mult. Iar pe fiul care își adora tatăl îl tulbura tocmai acest fapt, de a nu-i putea da satisfacția de a-l vedea jucând.

În cele din urmă, boala l-a răpus.

Prima partidă pe care a jucat-o tânărul după ce a murit tatăl său a fost perfectă, extraordinară. Din cele patru goluri pe care le-a marcat echipa sa, două au fost ale sale, iar un altul i l-a pus pe tavă unui coechipier.

La sfârșitul partidei toți l-au felicitat și i-au spus că nu l-au mai văzut niciodată jucând așa de bine.

– Am intrat pe teren cu mai mult chef ca niciodată – a spus băiatul. M-am luptat din tot sufletul meu, pentru că era pentru prima dată când tata avea să mă vadă jucând!

A fi conștienți de faptul că cerul ne contemplă cu drag este enorm de stimulator. Este cea mai mare mângâiere în viața de fiecare zi.