„CHEIA” PENTRU PARADIS
Ne va vizita Cel care Răsare din înălţime.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,67-79
În acel timp, Zaharia, tatăl lui Ioan, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit, zicând: 68 “Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său 69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire în casa lui David, slujitorul său, 70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi, care au fost în vechime, 71 să ne mântuiască de duşmanii noştri şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc. 72 Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri, şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. 73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, că ne va dărui harul ca, 74 eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, să-i slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, în toate zilele vieţii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale, 77 pentru a da poporului său ştiinţa mântuirii, întru iertarea păcatelor, 78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, cu care ne va vizita Cel care Răsare din înălţime, 79 ca să-i lumineze pe cei ce se află în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii”.
Cuvântul Domnului
Doamne, cred în prezența ta iubitoare și mă cutremur când mă gândesc la dragostea nemărginită pe care o ai pentru mine. Nu merit harul tău, și totuși nu pot trăi fără el. M-ai chemat să depășesc condiția păcatului și a mizeriei mele și să trăiesc în dragostea ta, ca unul dintre copiii tăi. Vreau cu adevărat să-ți exprim dragostea mea. Ajută-mă să te caut și să te găsesc în… tăcere.
Tăcere pentru a medita
Zaharia se afla în tăcere (o tăcere impusă de Dumnezeu) de peste nouă luni. Poate că, la început, se simțise nervos pentru faptul că nu reușea să comunice normal cu ceilalți. Cu timpul, acea frustrare s-a transformat în resemnare și acceptare. Prin perseverență și rugăciune, deodată a început să iubească încercarea pe care Dumnezeu i-o impusese, îmbrățișând-o din toată inima și de bunăvoie.
Atunci când vedem pe cineva care suferă, fie că este într-un spital, într-un azil de bătrâni sau chiar pe stradă sau la serviciu, trebuie să îi transmitem acest mesaj plin de speranță. Suferința are sens, are o valoare răscumpărătoare, dacă unim suferințele noastre cu cele ale lui Cristos.
Tăcere pentru a trăi în unire cu Domnul
Vedem că „retragerea” de nouă luni a lui Zaharia i-a oferit posibilitatea de a avea o legătură mai strânsă cu Dumnezeu. Prin rugăciune, el a ajuns la o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu, fapt care l-a transformat într-un apostol prin dorința sa de a împărtăși această experiență cu alții. Așa cum perioada de așteptare a soției sale a avut ca rezultat nașterea unui profet, la fel și perioada de „incubație” a lui Zaharia l-a transformat în profet: El prevestește că mântuirea poporului său este aproape.
Vom ajunge să avem cuvinte pline de înțelepciune și de încurajare pentru ceilalți dacă vom reuși să rămânem, uneori, în singurătate cu Dumnezeu, în profunzimile tainice ale inimii noastre. Tăcerea reprezintă un mijloc de a realiza această intimitate.
Tăcere în favoarea rugăciunii de preamărire
La un moment dat, în timpul încercării sale, Zaharia și-a amintit cuvintele îngerului: „Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea” (Lc 1,20). Speranța avea să-i invadeze inima. Va veni ziua în care avea să vorbească din nou! Avea la dispoziție nouă luni pentru a-și pregăti discursul. Primele cuvinte pe care le rostește când i se dezleagă limba nu sunt un blestem împotriva lui Dumnezeu pentru că l-a făcut să sufere, ci un imn de laudă pentru milostivirea sa față de omenirea păcătoasă. El a făcut experiența acestei îndurări în trupul său.
Suntem meniți să comunicăm adevărul prin cuvinte; cel mai mare adevăr este cel pe care Dumnezeu l-a înfăptuit pentru noi pentru că ne iubește și pe care dorește să îl înfăptuiască pentru fiecare persoană în parte. Atunci când discursul nostru se va fundamenta pe ceea ce am meditat mai întâi în profunzime, cuvintele noastre vor da roade.
Discursul meu îi edifică în mod obișnuit pe ceilalți? Cuvintele mele provin în mod normal din binele pe care l-am experimentat în compania lui Dumnezeu? Sunt conștient de cât de mult îi pot edifica pe alții prin discuții pozitive?
Doamne, Nașterea Ta s-a întâmplat în această noapte. Vreau să-ți pregătesc un loc potrivit în inima mea. Ajută-mă, te rog, să-l fac confortabil pentru tine. Compensează ceea ce lipsește inimii mele și fă din ea un loc care să îți placă. Rege al Gloriei, fă ca fiecare gând, cuvânt și faptă a mea din această zi să fie un omagiu potrivit pentru venirea ta.
Astăzi, mă voi strădui să-i edific pe alții prin cuvintele mele.
Urmăriți și: