CHIAR ATÂTA NU

Un preot preda ora de religie la o clasă de copii foarte mici, la o grădiniță. Într-o zi, veni să-l vadă tatăl unuia dintre acei micuți. Fiul său îi spusese că are ore cu „profesorul lui Dumnezeu”.

Tatăl, logic, voia să-l cunoască pe profesorul lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu are, nici nu-i trebuie vreun profesor. Nu există „învățători ai lui Dumnezeu”. Aceasta, nu pentru că ne-ar lipsi vocația de a fi. Ne place să-i dăm sfaturi, să-i spunem ce trebuie să facă și cum trebuie să facă. Uneori ne supărăm chiar și-l mustrăm mai mult decât o face un profesor cu elevul său.

Pentru a ne liniști inima, e de ajuns să avem clare câteva lucruri:

Primul: Dumnezeu este Dumnezeu.

Al doilea: acest Dumnezeu este Tatăl meu și mă iubește.

Dacă aceste două adevăruri sunt bine ancorate în sufletul nostru, nimeni și nimic nu ne poate smulge pacea inimii.