CINE DE CINE ARE NEVOIE?

Soţul era destul de sceptic şi neglijent în relaţia sa cu Dumnezeu. Soţia era profund credincioasă şi foarte pioasă. Pe soţ îl deranja să o vadă că se roagă Rozariul. Probabil îi displăcea, pentru că era, în mod inconştient, un reproş mut faţă de atitudinea sa.

Într-o zi, în care a văzut-o rugându-se, i-a spus:

– La ce atâta zel în a te ruga, de vreme ce nici Dumnezeu, nici sfânta Fecioară nu au nevoie de rugăciunile tale?

– Ştiu – răspunse liniştită femeia. Ştiu că ei nu au nevoie nici de mine, nici de rugăciunile mele. Însă eu am nevoie de ei şi trebuie să mă rog.

Ce important este să respecţi conştiinţa celorlalţi! Acest lucru este cu atât mai important în căsnicie şi în familie.

Soţul şi soţia trebuie să se dăruiască în totalitate unul altuia, însă conştiinţa personală nu poate fi încredinţată nimănui.

„Regelui, taxa şi viaţa trebuie să-i fie date. Însă onoarea este patrimoniu al sufletului, iar sufletul este doar al lui Dumnezeu” (Calderon de la Barca).