CINE ESTE LA CÂRMĂ?

Se povestește despre Ioan al XXIII-Iea că, fiind ales papă, copleșit de greutatea responsabilității sale, era incapabil de a-și împlini somnul. După câteva zile, practic fără să doarmă, s-a proțăpit și s-a întrebat pe sine:

– Ia să vedem: cine conduce Biserica, tu sau Duhul Sfânt? Iar dacă o conduce Duhul Sfânt, de ce să nu dormi?

De-atunci – mărturisea el însuși – a dormit în largul său,  chiar prea în largul său.

Aici se află diferența față de muncă dintre omul care are credință și cel care este lipsit de ea. Nu se deosebesc în intensitate, pentru că există oameni care nu au credință și muncesc ca robii. Nu se deosebesc nici în perfecțiunea muncii lor, pentru că există oameni fără credință care sunt niște profesioniști excelenți.

Atunci în ce? Cel care nu are credință, în fața muncii  se află singur, iar atunci când munca este multă, aceasta îl depășește și-l dezorientează, îl întoarce pe dos. 

Cel care are credință știe că nu se află singur și știe că acolo unde el nu poate, poate Dumnezeu. Pentru aceasta muncește în pace. De asemenea, este adevărat că acolo unde mâinile noastre pot, Dumnezeu nu și le vâră pe ale sale. Completează insuficiența noastră, dar nu încurajează lenea noastră.