„CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA”
Un profesor de anatomie la un moment dat, spuse la o clasă.
– … Și aceasta funcționează astfel, pentru că Dumnezeu a făcut să funcționeze așa.
La această afirmație, unul dintre elevi, pe ton obraznic, îi răspunse:
– Domnule profesor, remușcările vieții trecute, apropierea morții… toate acestea fac să ne gândim la Dumnezeu. Recurgerea la Dumnezeu este un semn clar de bătrânețe.
– Să știți dumneavoastră, îi replică profesorul, că este mai bătrân un măgar la douăzeci de ani decât un om la șaizeci.
Viața este o continuă școală de umilință. Unii învață mai devreme, alții mai târziu, iar unii nu învață niciodată. Măgarul îmbătrânește, însă continuă să fie măgar.
Mândria, obrăznicia nu reprezintă un patrimoniu al tinereții, ci, mai degrabă, rolul scurtimii, minții. Cel cu adevărat inteligent, de obicei este umil, și aceasta, chiar de tânăr. Cel care crede că știe totul este demn de milă.
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013