CINE VĂ ASCULTĂ, PE MINE MĂ ASCULTĂ
EVANGHELIA
M-a uns să duc săracilor vestea cea bună; niciun profet nu este acceptat în patria sa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,16-30
În acel timp, Isus a venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. 17 I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: 18 “Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; 19 să vestesc un an de îndurare al Domnului”. 20 Apoi, închizând cartea şi dând-o slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. 21 A început apoi să le vorbească: “Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!” 22 Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: “Nu este acesta fiul lui Iosif?” 23 Dar el le-a spus: “Fără îndoială, îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum fă şi aici, în patria ta!» 24 Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, 26 dar Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat, decât doar Naaman sirianul”. 28 Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor, ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Cuvântul Domnului
Doamne, te iubesc și îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Și totuși, Doamne, de multe ori am „negociat” cu tine și am condiționat rugăciunea mea de primirea a ceea ce îți ceream. De data aceasta vreau să fiu complet deschis – nu am nicio condiție! Prin această rugăciune, mă pun în totalitate la dispoziția ta, încrezător în bunăvoința și harul tău. Doamne, vino în sufletul meu. Vreau să intri și să domnești în casa sufletului meu.
Vorbește Doamne, slujitorul tău te ascultă!
Oricât de curios ar părea, deschiderea noastră față de un anumit mesaj depinde, adesea, destul de mult, mai întâi de deschiderea față de mesager. Ați respins vreodată sfatul cuiva în mod categoric, pentru ca apoi să îl acceptați când acesta a venit de la o altă persoană? Ați ignorat o „lumină” venită din partea lui Dumnezeu pentru că v-a fost revelată prin intermediul unei persoane care nu vă făcea plăcere sau nici măcar nu v-ați fi imaginat vreodată că Dumnezeu ar fi ales-o? Aceasta este eroarea comună și elementară a nazarinenilor pe care Cristos a simțit că trebuie să le-o semnaleze.
Ce a încercat Cristos să-mi spună în ultima vreme? Prin intermediul cui? Sunt pregătit să îl ascult și să îi permit să se folosească de fiecare mesager pe care îl alege?
Deschide-mi inima în fața mesajului tău!
Inițial, oamenii din Nazaret au părut destul de receptivi în fața discursului lui Cristos. Ceea ce nu puteau „digera” era faptul că îl știau doar „unul dintre ei”. Mai târziu avea să se dovedească că aceasta era „prea mult” pentru ei. Cu siguranță, nazarinenii trebuie să fi crezut că Isus își uitase rădăcinile și că „faima” din Cafarnaum i s-a „urcat la cap”. Dar, bineînțeles, nazarinenii nu au fost nici primii și nici ultimii care au căzut în capcana de a se concentra mai mult asupra mesagerului decât asupra mesajului. Tocmai de aceea, Cristos a adus în discuție exemplul lui Naaman, sirianul, care a fost răsplătit cu vindecarea doar după ce și-a depășit prejudecata și a „mâncat” puțină „plăcintă cu umilință”. (Vezi relatarea despre din 2Regi, Capitulul 5).
Nu cumva mândria mea rănită m-a orbit să ascult ceea ce încearca cu disperare Cristos să îmi transmită?
Doamne, am încredere în tine!
La un moment dat, în timpul activității sale publice, Cristos avea să le spună ascultătorilor săi: „Dacă nu credeți cuvintele pe care le spun, credeți cel puțin faptele pe care le fac” (cf. In 14,10-11). De ce nu le-a oferit și celor din Nazaret aceeași oportunitate? Câteva miracole ar fi fost prea mult pentru a fi făcute pe pământ nazarinean? Trebuie să ne amintim că a avea credință reprezintă un dar. Ea este dată și nu negociată sau meritată. Pe Calvar, unii îl vor batjocori propunând un „târg” asemănător: „Dacă te vei da jos de pe cruce, atunci vom crede în tine” (cf. Mc 15,32). Trebuie să ne întrebăm de la cine a venit lovitura cea mai grea: de la acuzatori sau de la „ai săi”.
O pretenție orgolioasă este deosebit de urâtă și jignitoare atunci când vine din partea unui prieten sau a unei persoane dragi.
Doamne Isuse, acceptă invitația de a veni în casa sufletului meu. Ajută-mă să descopăr aspectele din viața mea în care am nevoie de „puțină curățenie”. Ajută-mă să descopăr acele aspecte din viața mea care te împiedică să te apropii de mine – acele „camere” pe care le țin închise pentru tine. Ajută-mă să fiu suficient de umil pentru a lăsa ca harul tău să lucreze în mine.
Îl voi bucura, astăzi, pe Cristos cu încredere totală și nemijlocită în el și în planul său cu privire la viața mea, indiferent de ce ar putea urma!
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: