CIREȘELE SFÂNTULUI PETRU

O poveste mai veche vorbește despre o călătorie pe care Isus Cristos și sfântul Petru o fac prin lume într-o zi înăbușitor de caldă. La un moment dat, găsesc pe drum o potcoavă veche. Isus îi spune lui Petru să o ia, însă Petru îi răspunde:

– Nu-i decât o bucată de fier vechi și ruginit. Nu merită efortul de a o strânge de pe jos.

Isus nu-i spune nimic; se apleacă și o strânge. Ceva mai încolo întâlnesc un negustor de fier vechi. Mântuitorul intră în discuție cu el și-i vinde potcoava pe doi bani.

Ajunși într-un sat, Isus Cristos își cumpără cu cei doi bani jumătate de kilogram de cireșe, după care își continuă amândoi drumul. Soarele creștea în intensitate și, o dată cu el, crescu și setea. Domnul, din când în când, ducea câte o cireașă la gură și, disimulat, lăsa să cadă o alta pe jos. Petru, cu aviditate, se apleca să o culeagă, pentru a-și putea răcori și el gâtul un pic.

Când s-au terminat cireșele, Isus i-a spus apostolului:

– Vezi, Petre: nu ai vrut să te apleci o dată pentru a culege o potcoavă… A trebuit să te apleci mai bine de zece ori pentru a culege cireșele pe care eu le lăsam să cadă. Acest lucru te va învăța să nu disprețuiești pe nimeni și nimic, oricât de sărac și neînsemnat ar părea că este.

Nu există nimic și nimeni care, în ochii lui Dumnezeu, să nu aibă valoare. Dacă nu ar avea valoare, ar absurd să-i dea existență sau să-i permită să existe.

Ceea ce contează este să știi să prețuiești lucrurile conform planurilor lui Dumnezeu.