Un domn apelează la vecinul din apartamentul de alături, ca să-l ajute să mute canapeaua ce rămăsese blocată la intrare. Unul la un capăt și altul la capătul opus, s-au chinuit multă vreme până când au căzut epuizați, iar canapeaua nu s-a mișcat. În cele din urmă, acesta îi spune vecinului:

– Las-o baltă, n-o să reușim nicidecum să băgăm în casă blestemata asta de canapea.

Vecinul îl privește mirat și îi spune:

– Ah, dar trebuia să o băgăm înăuntru?

 

Fiecare trăgea în partea lui, iar canapeaua nu se mișca: forțele opuse se anulează. Ar fi fost necesare o oprire și o punere de acord asupra a ceea ce era de făcut.

Precipitarea este un lucru rău și poate să apară atunci când vrei să ajuți pe cineva, însă apare, mai ales, în treburile personale ale fiecăruia dintre noi.

Este foarte util să-ți faci obiceiul de a te gândi la lucruri înainte de a începe să le faci. Timpul utilizat în planificare nu este un timp pierdut. Această mică oprire folosește, de asemenea, pentru a vedea ce vrea Dumnezeu să fac și cum vrea să fac, să-i ofer acea muncă și să-i cer ajutor.

Cu calm și viziune supranaturală, treaba se termină mai repede, costă mai puțin și ajunge să fie mai profitabilă.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013