Un tată căuta să-i stimuleze unuia dintre fii săi dorința de a se autodepăși. Întrucât un exemplu face mai mult decât o mie de cuvinte, îi spuse să ia exemplu de la bunicul său:

– Uită-te la bunicul! A ajuns la oraș cu o pereche de sandale rupte, iar acum are câteva milioane.

Micuțul, descumpănit și încurcat, îl întrebă curios:

– Tată, dar la ce-i trebuie bunicului câteva milioane de sandale rupte?

 

În educarea copiilor sau a elevilor este fundamental să știi să insufli adevăratul spirit de autodepășire. Fără această râvnă, puțin se poate face, iar educația ajunge să fie un eșec.

Ceea ce este mai rău e că dorința de autodepășire, de cele mai multe ori, se axează pe a avea cât mai mult: „sandale rupte”, după cum se gândea puștiul.

Mai important decât a avea cât mai multe lucruri este să fim noi mai buni. Cum stau cu dorința de autodepășire? Pe ce anume mă axez: pe a avea mai mult sau pe a fi mai mult?

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014