COMOARA CEREASCĂ
LECTURA I
Ezechiel va fi un semn pentru voi. Tot ceea ce a făcut el, veţi face.
Citire din cartea profetului Ezechiel 24,15-24
Cuvântul Domnului a fost către mine: “Fiul omului, iată, îţi va fi luată dintr-odată plăcerea ochilor tăi! Dar să nu suspini, să nu plângi şi să nu laşi să ajungi la lacrimi! 17 Suspină în tăcere, bocet pentru morţi să nu faci! Leagă-ţi turbanul pe tine şi pune-ţi sandalele în picioare! Nu-ţi acoperi barba şi nu mânca pâinea oamenilor!” 18 Eu am vorbit poporului dimineaţa şi seara soţia mea a murit. Dimineaţa următoare am făcut cum mi s-a poruncit. 19 Poporul mi-a zis: “Oare nu ne vei face cunoscut ce sunt cele pe care le faci pentru noi?” 20 Eu le-am spus: “Cuvântul Domnului a fost către mine: 21 Spune casei lui Israel: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, eu profanez sanctuarul meu, mândria puterii voastre, plăcerea ochilor voştri şi mângâierea sufletelor voastre! Fiii voştri şi fiicele voastre pe care i-aţi abandonat vor cădea de sabie’. 22 Şi veţi face după cum am făcut eu: nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâinea oamenilor; 23 broboadele voastre vor fi pe capetele voastre şi sandalele voastre, în picioarele voastre. Nu veţi suspina şi nu veţi plânge, veţi putrezi în nelegiuirile voastre şi veţi geme fiecare către fratele său. 24 Ezechiel va fi un semn pentru voi. Conform cu tot ceea ce a făcut el, veţi face. Se va întâmpla, veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeu»”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Dt 32,18-19.20.21 (R.: cf. 18a)
R.: L-ai uitat pe Domnul, creatorul tău.
18 Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,
l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.
19 Domnul a văzut
şi s-a indignat cu mânie pe fiii şi fiicele sale. R.
20 El a zis: “Îmi voi ascunde faţa de la ei
şi voi vedea care le va fi sfârşitul.
Căci sunt o generaţie perversă,
fii în care nu este adevăr. R.
21 Ei m-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este dumnezeu,
m-au mâniat cu deşertăciunile lor;
eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este popor,
îi voi mânia printr-un popor neînsemnat”. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,16-22
În acel timp, iată că a venit un om la Isus şi i-a zis: “Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?” 17 El i-a zis: “De ce mă întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun; dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!” 18 L-a întrebat: “Care?” Atunci Isus i-a zis: “Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! 19 Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta! şi: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 20 Tânărul i-a zis: “Toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipseşte?” 21 Isus i-a zis: “Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” 22 Când a auzit tânărul acest cuvânt, a plecat întristat, pentru că avea multe bogăţii.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Îl voi urma pe Fiul tău până la cruce, știind că aceasta este calea care mă conduce la gloria învierii și la viața veșnică alături de tine. Ajută-mă să păzesc poruncile, să mă detașez de lucrurile acestei lumi trecătoare și să îmi slujesc frații și surorile aflate în nevoie.
Înțelegerea lui Ezechiel cu privire la exil
După ce sâmbătă ne-a învățat că fiecare persoană va fi trasă la răspundere pentru acțiunile și comportamentul său, Ezechiel reia o lamentație adresată prinților lui Israel (Ez 19,1-14). El compară Iuda cu o leoaică și pe regii ei cu pui de lei. Un leu tânăr, fiul regelui războinic Iosia, Ioahaz, a fost luat în exil în Egipt (2Rg 23,31-34). Celălalt leu tânăr, fiul regelui Ioiachim, a fost luat în exil în Babilon (2Rg 23,36-24,15). În exil, Iuda nu mai este o leoaică, ci o vie ofilită, prea slabă pentru a produce un sceptru pentru un conducător (Ez 19,10-14). În august 591 î. Cr., Ezechiel aude din nou Cuvântul Domnului. El își amintește de jurământul pe care Dumnezeu l-a făcut Israelului că Domnul îl va scoate pe Israel din sclavie și că aceștia se vor lepăda de idolii din Egipt. Domnul și-a îndeplinit jurământul și l-a scos pe Israel din Egipt. El a condus poporul în pustiu și i-a dat Legea Sa și sărbătorile Sale de odihnă ca semn al Legământului. Dar Israel s-a răsculat împotriva Domnului, nu a urmat legile Lui și a profanat sărbătorile Lui de odihnă (Ez 20,1-13). În loc să distrugă Israelul, Dumnezeu l-a cruțat și și-a retras mâna de dragul numelui Său. El a ales să împrăștie Israelul printre națiuni, recunoscând, de asemenea, că legile și rânduielile pe care le-a dat poporului în Legea Veche nu au reușit să îi conducă spre viața veșnică (Ez 20,25; Gal 3,21). Ezechiel îi întreabă așadar pe bătrânii lui Israel: Veți rătăci și voi și vă veți pângări prin idolatrie? (Ez 20,30). Dacă poporul îl ascultă pe Dumnezeu, El îl va aduna într-o zi pe muntele Său cel sfânt și îi vor sluji Domnului.
Semnul de a nu o jeli pe soția lui Ezechiel
Trei ani mai târziu, în ianuarie 588 î. Cr., Ezechiel este anunțat că regele Babilonului va asedia Ierusalimul în aceeași zi. Acest lucru s-a întâmplat deoarece poporul avea nevoie să fie purificat și curățat de mizeria idolatriei sale (Ez 24,13). Prima lectură de astăzi se bazează pe acest eveniment. Soția lui Ezechiel, desfătarea ochilor lui, moare, iar profetul primește porunca lui Dumnezeu de a nu o plânge. Ezechiel interpretează apoi semnificația acțiunilor sale către popor: Sanctuarul lui Dumnezeu, desfătarea ochilor poporului, va fi profanat; și, la fel ca Ezechiel, poporul nu trebuie să plângă. În aceste relatări despre căderea Ierusalimului, contemplăm vocația inițială a Israelului, chemat să fie o națiune sfântă, o preoție regală și o lumină pentru națiuni. Totuși, de fiecare dată, poporul a eșuat și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a poruncilor Sale. Ei au ales să se închine idolilor păgâni în detrimentul singurului Dumnezeu adevărat. Din această cauză, ei trebuiau să fie purificați și învățați cum să se întoarcă la Domnul Dumnezeul, care are puterea de a-i restaura și de a le da viață.
Calea către viața veșnică
Evanghelia de astăzi se face ecoul câtorva dintre aceste teme. Tânărul bogat îl întreabă pe Isus despre sensul deplin al vieții. Răspunsul la întrebarea tânărului – ce trebuie să fac ca să am viață veșnică? – este găsit prin îndreptarea minții și a inimii către Dumnezeu, care este bun. „A întreba despre bine înseamnă, de fapt, în ultimă instanță, a te întoarce spre Dumnezeu, plinătatea binelui” (Ioan Paul al II-lea, Veritatis splendor, 9). Poruncile lui Dumnezeu ne indică calea vieții și ne conduc spre ea. Poruncile sunt asociate unei promisiuni în Vechiul Testament și în Noul Testament. “În Vechiul Legământ, obiectul promisiunii era stăpânirea unui pământ în care poporul ar putea trăi în libertate și în spiritul dreptății (cf. Dt 6,20-25). În Noul Legământ, obiectul promisiunii este „Împărăția cerurilor”” (Ioan Paul al II-lea, Veritatis splendor, 12). Împărăția este menționată în expresia „viață veșnică”, care este o participare la însăși viața lui Dumnezeu. Tânărul bogat știe că, deși respectă poruncile, este încă departe de țel. Încă îi lipsește ceva. Pentru a fi desăvârșit, el trebuie să se maturizeze în libertate, să trăiască în Duhul Sfânt și să-i slujească pe ceilalți cu iubire. El nu se poate opri la cerințele minime ale Legii, ci, mai degrabă, trebuie să le trăiască în plinătatea lor. Acest lucru este posibil prin har, care ne permite să dispunem de libertatea deplină a copiilor lui Dumnezeu (a se vedea Ioan Paul al II-lea, Veritatis splendor, 18).
Doamne Isuse, arată-mi calea care duce la viața veșnică. Indică-mi situațiile în care sunt încă atașat de lucrurile pământești. Luminează-mi mintea și atinge-mi inima pentru a descoperi cum îi pot ajuta pe ceilalți în această zi.
Astăzi, Isus ne cere, în mod direct și simplu, să îl urmăm și să îl imităm pe calea iubirii. Această imitare ne va cuprinde până în adâncul ființei noastre și, prin harul său, vom fi făcuți asemenea lui. „Participarea la Euharistie, sacramentul Noului Legământ (cf. 1Cor 11,23-29), este cel mai înalt grad de asimilare lui Cristos, izvorul “vieții veșnice” (cf. In 6,51-58), principiul și tăria dăruirii totale de sine, pe care Isus, potrivit mărturiei transmise de Paul, cere să o comemorăm în liturgie și în viață” (Ioan Paul al II-lea, Veritatis splendor, 21).
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: