Directorul unei întreprinderi oarecare l-a întrebat pe aspirantul la ocuparea unui post:

– Câți ani ați lucrat la ultimul dumneavoastră loc de muncă?

– Cincizeci de ani, domnule.

– Bine, dar ce vârstă aveți?

– Patruzeci și șase de ani.

– Atunci cum se explică faptul că, având patruzeci și șase de ani, ați lucrat cincizeci?

– Făcând ore suplimentare, domnule.

 

De când Cel Veșnic s-a întrupat în timpul nostru, timpul uman a dobândit valoare de veșnicie.

Pentru acest motiv, a pierde timpul pe care Dumnezeu ni-l dă înseamnă a pierde veșnicia. A folosi timpul care trece înseamnă a investi în ceea ce nu trece, în ceea ce este pentru totdeauna.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013