COMPLICARE INUTILĂ

Într-o EFA (Escuelas Familiares Agrarias – Școală Familială de Agricultură) din Galiția, un profesor încerca să-i facă pe elevi să înțeleagă avantajele muncii în echipă. Pentru aceasta, le spuse următoarea poveste:

– Erau odată doi măgari înfometați, având cozile legate între ele, cărora fermierul le-a pus două grămezi de ovăz în extremitățile grajdului. Când unul se apropia de grămada sa, îl trăgea de coadă pe celălalt măgar și-l îndepărta de a sa. În felul acesta, era imposibil de mâncat.

Elevii urmăreau fără să clipească explicațiile profesorului. În cele din urmă, s-au hotărât să se alăture unul de celălalt și să mănânce împreună din aceeași grămadă. În felul acesta, coordonându-se, au reușit să termine repede prima grămadă și, după o grea manevră de apropiere, au reușit să o termine și pe cea de-a doua. Și, de asemenea, amândoi au mâncat din ea.

– Ei bine – continuă profesorul. Ce idee vă sugerează această poveste?

Tăcere. Elevii îl priveau fix pe profesor. După un anumit timp, un elev îndrăznește să ridice două degete și întreabă:

– Dar cine a fost idiotul care le-a legat cozile?

Și Isus folosea parabole – exemple – pentru a-și expune învățătura. Riscăm să ne fixăm pe exemplu, pe ceea ce este accidental, inclusiv să discutăm un anumit cuvânt de-al său, în loc să descoperim învățătura pe care vrea să ne-o transmită. Important este a descoperi învățătura Domnului și a vedea cum pot să o aplic la propria mea viață.

Întrebarea băiatului își are logica sa și are o mare aplicație în viață: dacă nu vrem să existe complicații, să începem cu a nu le crea. O banalitate pe care o uităm de multe ori: dacă nu vrem să facem focul, să nu punem lemne pe foc.