COMPLIMENTE POLITICE

Odată, Margareth Thatcher ținea o dizertație în Camera Lorzilor. Un politician din opoziție a răspuns la discursul acesteia spunând:

– Sunt total împotriva tuturor și a fiecăreia în parte dintre ideile dumneavoastră.

– Dumneavoastră – răspunse Margareth Thatcher – puteți să fiți împotriva ideilor mele, pentru că le am. Însă dacă dumneavoastră ați avea vreuna, măcar una, v-ar exploda capul.

Una este să discuți, să ai dispute, și alta să umilești.

A disputa este nobil, rezonabil și chiar de dorit. Ceea ce Dumnezeu a lăsat la libera interpretare a omului nu poate fi impus nimănui ca dogmă. Însă a umili nu este nici nobil, nici rezonabil și nici de dorit.

Cel care umilește va putea învinge, însă nu și convinge. Partea proastă e că politicienii se pare că încearcă mai degrabă să învingă decât să convingă. Este la fel de adevărat că mulți nu se lasă convinși, oricât de convingătoare și clare ar fi argumentele care li se prezintă.

Una este fidelitatea față de propriile convingeri și alta încăpățânarea sau reaua-credință.

Acest rău nu-i afectează doar pe politicieni. Este un fapt destul de frecvent.