COMPLOTUL ÎMPOTRIVA LUI ISUS

LECTURA I
Tânjesc după câmpii şi le jefuiesc, după case şi le iau.
Citire din cartea profetului Miheia 2,1-5
Vai de cei care plănuiesc înşelăciune şi de cei care înfăptuiesc răul în paturile lor! La lumina dimineţii o fac, căci este în puterea mâinii lor. 2 Tânjesc după câmpii şi le jefuiesc, după case şi le iau. Îi oprimă pe cel viteaz şi casa lui, pe fiecare şi proprietatea lui. 3 De aceea, aşa spune Domnul: “Iată, eu fac planuri împotriva acestei familii rele de la care nu vă îndepărtaţi grumajii! Nu veţi umbla cu capul sus, pentru că este un timp rău. 4 În ziua aceea, se va înălţa împotriva voastră un proverb, se va face plângere şi se va spune: «Câmpiile sunt ruinate, partea de moştenire a poporului meu este schimbată. Cum va fi îndepărtat de la mine! El a împărţit câmpiile noastre celui rebel». 5 De aceea, nu va mai fi pentru tine cine să arunce funia la sorţi în adunarea Domnului”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 9B(10),1-2.3-4.7-8.14 (R.: 12b)
R.: Nu uita, Doamne, de cei sărmani ai tăi!
1(22) Pentru ce, Doamne, stai departe,
de ce te ascunzi la vreme de strâmtorare?
2(23) Cel nelegiuit, în mândria lui, îl asupreşte pe cel sărman,
care cade în cursele pe care acesta i le întinde. R.
3(24) Căci nelegiuitul se laudă în dorinţa sufletului său,
iar cel lacom de câştig se consideră binecuvântat de Domnul
4(25) Cel nelegiuit îl dispreţuieşte cu aroganţă pe Domnul:
“Nu va căuta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!”
Acestea sunt toate gândurile lui. R.
7(28) Gura lui e plină de blesteme, de înşelăciune şi asuprire;
sub limba lui este silnicie şi nedreptate.
8(29) Stă la pândă după tufişuri,
ca să-l ucidă, din ascunzători, pe cel nevinovat. R.
14(35) Dar tu vezi, tu iei în seamă truda şi indignarea
şi le iei în mâinile tale.
În tine se abandonează cel nenorocit;
tu îl ajuţi pe cel orfan. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)
EVANGHELIA
Le poruncea să nu-l facă cunoscut, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,14-21
În acel timp, fariseii, ieşind, au ţinut sfat împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte. 15 Dar Isus, ştiind aceasta, a plecat de acolo. Mulţi l-au urmat, iar el i-a vindecat pe toţi 16 şi le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: 18 “Iată servitorul meu pe care l-am ales, iubitul meu, în care sufletul meu îşi află plăcerea! Voi pune Duhul meu peste el şi el va vesti popoarelor judecata. 19 Nu se va certa, nici nu va striga şi nici nu va auzi cineva glasul lui pe drumuri. 20 Trestia frântă nu o va strivi, iar fitilul care fumegă nu-l va stinge până ce nu va duce judecata la victorie, 21 iar neamurile îşi vor pune speranţa în numele lui”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, tu știai că mulți vor respinge mesajul și jertfa Fiului tău. Știai, de asemenea, că vor complota pentru a-l da la moarte. Dar ai fost în măsură să realizezi cel mai mare bine din cel mai mare rău. Nu ai rupt trestia și nu ai stins fitilul, ci ai adus în lume dreptatea în lume prin Fiul tău.
Denunțarea nedreptăților de către Miheia
Prima lectură este luată din cartea profetului Miheia. Miheia a fost contemporan cu Isaia și a slujit în Iuda, de la domnia regelui Iotam (740-736 î. Cr.) până la atacul asirienilor asupra Ierusalimului din anul 701 î. Cr. El a cunoscut puterea devastatoare a Imperiului Asirian și s-a inspirat din această experiență pentru a descrie judecata viitoare. De-a lungul întregii sale cărți, Miheia folosește soarta regatului nordic al Israelului și a Samariei drept avertisment cu privire la judecata pe care o așteaptă Ierusalimul și Iuda dacă nu renunță la căile lor păcătoase. „Pe plan intern, Miheia pune sub acuzare clasele conducătoare – conducători, profeți, preoți și judecători (de exemplu, 3,9-12) – și se revoltă împotriva unei game variate de comportamente păcătoase: idolatria (1,7; 5,13-14); pofta după terenuri și case (2,2); deposedarea de case a femeilor și îndepărtarea de copiii lor (2,9); exploatarea oamenilor (3,1-2); deformarea dreptății și a justiției (3,9; 7,3); vărsarea de sânge nevinovat (3,10); mită și decizii judecătorești corupte (3,11); vrăjitorie și ghicitori (5,12); măsluirea cântarelor cu scopul de a înșela (6,11); minciună și violență (6,12)” (Leclerc, Introduction to the Prophets, 189). „În spiritul lui Amos, Miheia a fost îngrozit de corupția care era răspândită în oraș. […] Cei bogați acumulau vaste proprietăți imobiliare prin luarea în posesie a proprietăților moștenite de cei săraci în schimbul plății datoriilor lor (2,1-5). Numărul persoanelor fără adăpost, în special al femeilor singure cu copii, a crescut pe măsură ce bogații și-au însușit terenurile și casele lor (2,8-10). Fermierii nu puteau obține prețuri corecte pentru bunurile lor din cauza afacerilor necinstite din piețele orașului (6,10-12). Autoritățile civile îi asupreau pe săraci (3,1-4); magistrații acceptau mită (7,3); chiar și preoții Templului erau atât de influențați de sistemul de favoruri personale încât păreau să lâncezească și să nu mai promoveze adevărul (2,6-7,11; 3,11)” (Duggan, The Consuming Fire, 273).
Miheia ca profet
Miheia a înțeles că, în calitate de profet al Domnului, fusese umplut de puterea și de Duhul Domnului, plin de dreptate și de putere, astfel încât să vestească lui Iacob fărădelegile sale și lui Israel păcatul său (Mih 3,8). El își începe cartea cu o sentință pronunțată împotriva lui Israel și a lui Iuda, și anume împotriva Samariei și Ierusalimului (1,2-2,11). Soarta Samariei reprezintă un avertisment pentru Ierusalim. Prima lectură este preluată din formularea acestei sentințe, în care Miheia deplânge confiscarea nedreaptă a pământurilor și a caselor: „[Cei care înfăptuiesc răul] Tânjesc după câmpii şi le jefuiesc, după case şi le iau. Îi oprimă pe cel viteaz şi casa lui, pe fiecare şi proprietatea lui” (Mih 2,2). Miheia îl întrece pe Isaia, contemporanul său, sub două aspecte. În primul rând, prin utilizarea cuvântului „tînjesc”, din cele Zece Porunci (Ex 20:17; Dt 5:21), el arată cum însușirea terenurilor și a caselor constituie o încălcare a Legământului dintre Dumnezeu și popor. În al doilea rând, Miheia identifică pământul ca moștenire a celor oprimați. „Luarea în stăpânire a moștenirii celuilalt a fost crima lui Ahab și a soției sale, Izabela, care a pus la cale un plan diabolic pentru a prelua moștenirea lui Nabot (1Rg 21,1-16)” (Leclerc, Introduction to the Prophets, 192).
Complotul împotriva Slujitorului Suferind
Atât prima lectură, cât și Evanghelia prezintă grupuri de oameni care complotează și conspiră împotriva celor nevinovați. Miheia spune: „Vai de cei care plănuiesc înşelăciune”, în timp ce Matei scrie: „fariseii, ieşind, au ţinut sfat împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte”. Matei îl identifică pe Isus cu Slujitorul Suferind din Cartea profetului Isaia: Isus este Slujitorul ales de Dumnezeu, Fiul în care Tatăl își găsește plăcerea. Isus a fost uns cu Duhul lui Dumnezeu la Iordan. Prin apostoli, care continuă misiunea lui Isus, va proclama oamenilor dreptatea. Isus este o Lumină pentru națiuni și extinde legământul lui Dumnezeu la popoarele păgâne (vezi Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 167). Isus împlinește voința Tatălui fără să facă vâlvă: s-a retras în Egipt când era copil, a dus o viață obișnuită la Nazaret, a chemat niște simpli pescari să îi fie ucenici, a slujit în Galileea, a intrat în Ierusalim pe un măgar, a fost arestat și răstignit împreună cu niște criminali. Isus și-a îndeplinit misiunea cu răbdare, blândețe și umilință, nu prin militantism frenetic, confruntări agresive și mândrie. Isus știa că nu i-a sosit încă ceasul și a ales să se retragă din fața unei confruntări cu dușmanii săi. Fariseii au respins atât puterea sa dumnezeiască, manifestată prin vindecări și exorcizări, cât și prin învățătura sa. Totuși, păgânii vor crede în numele său: această replică „face aluzie la tema celor care acceptă împărăția lui Cristos chiar dacă mulți din Israel, precum ar fi fariseii, au respins-o” (vezi Mitch și Sri, The Gospel of Matthew, 167).
Doamne Isuse, sper în numele tău. Am încredere în tine și în promisiunile tale și știu că îmi vei dărui viața veșnică. Călăuzește-mă în toate zilele și ajută-mă să pot fi drept și milostiv în tot ceea ce fac.
Sunt nedreptăți sociale pe care le pot combate în comunitatea mea?
Cum îmi cere Dumnezeu să îmi folosesc timpul, talentul și bunurile pentru a insufla în lumea din jurul meu valorile creștine ale demnității, solidarității și egalității?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
