CONDAMNAT SĂ SE SUPORTE

Într-o zi, călătorind cu trenul, poetul nord-american James Withcomb Riley trebui să asculte asprele mustrări ale controlorului, pentru că încălcase în mod nesemnificativ și involuntar o normă minoră a companiei.

– Nu ai să-i răspunzi cui merită? îl întrebă impacientat un prieten. Cel puțin ai să te plângi societății, nu?

– Nu! răspunse Riley. Consider încheiat incidentul. Dacă acest individ detestabil poate să se suporte pe sine toată viața, pot să-l suport și eu câteva minute.

Pe unii oameni e greu să-i suporți câteva minute. Cu adevărat sunt demni de compătimire și de plâns. Dacă ne este greu să-i suportăm câteva minute, ce să mai spunem de faptul că ei trebuie să se suporte pe ei înșiși întreaga viață?

S-a spus, și nu fără motiv, că indivizii fericiți sunt buni. Cei răi sfârșesc cu ușurință prin a se amărî.

Dacă vrem ca cei pe care-i iubim să fie mai buni, să-i ajutăm să fie fericiți. Și dacă vrem să fim fericiți, să luptăm ca să fim mai buni. Nu există un drum mai scurt și mai eficient.