CONSACRAȚI ÎN ADEVĂR
LECTURA I
El trebuie să devină martor al învierii lui împreună cu noi.
Citire din Faptele Apostolilor 1,15-17.20a.20c-26
În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor – mulţimea celor adunaţi în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane – şi a spus: 16 “Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura pe care a spus-o dinainte Duhul Sfânt prin gura lui David despre Iuda, cel care a devenit călăuza celor care l-au prins pe Isus. 17 Căci el era din numărul nostru şi fusese părtaş al aceleiaşi slujiri. 20a Căci este scris în Cartea Psalmilor: 20c «Misiunea lui să o ia altul!» 21 Aşadar, trebuie ca unul dintre aceşti bărbaţi care ne-au însoţit în tot timpul cât a trăit printre noi Domnul Isus, 22 începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost înălţat de la noi, să devină martor al învierii lui împreună cu noi”. 23 Au propus doi: pe Iosif, cel chemat Barsaba, numit şi Iustus, şi pe Matia. 24 Apoi s-au rugat astfel, spunând: “Tu, Doamne, care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceştia doi l-ai ales 25 să ia locul în această slujire şi în apostolatul din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul care i se cuvenea!” 26 Atunci au tras la sorţi pentru ei şi sorţul a căzut pe Matia, iar el a fost adăugat cu cei unsprezece apostoli.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.11-12.19-20ab (R.: 19a)
R.: Domnul şi-a stabilit în ceruri locuinţa sa.
sau:
Aleluia.
1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.
11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.
19 Domnul şi-a stabilit în ceruri tronul său,
domnia lui se întinde peste toate.
20ab Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii lui,
voi, cei puternici, care împliniţi cuvintele sale. R.
LECTURA A II-A
Cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,11-16
Iubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii. 12 Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită. 13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în el şi el în noi: ne-a dat din Duhul său. 14 Iar noi am văzut şi dăm mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. 15 Oricine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. 16 Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 14,18
(Aleluia) “Nu vă voi lăsa orfani, spune Domnul. Mă duc şi voi veni la voi şi se va bucura inima voastră”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Să fie una ca şi noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,11b-19
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicând: “Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi! 12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în numele tău pe care mi l-ai dat şi i-am păzit şi nimeni dintre ei nu s-a pierdut în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Acum însă vin la tine şi spun acestea în lume ca să aibă bucuria mea deplină în ei. 14 Eu le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, aşa cum eu nu sunt din lume. 15 Nu te rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti de Cel Rău. 16 Ei nu sunt din lume aşa cum eu nu sunt din lume. 17 Consacră-i în adevăr! Cuvântul tău este adevăr. 18 După cum m-ai trimis pe mine în lume, şi eu îi trimit pe ei în lume 19 şi pentru ei mă consacru pe mine însumi, ca şi ei să fie consacraţi în adevăr”.
Cuvântul Domnului
Părinte Sfânt, astăzi, mă alătur rugăciunii lui Isus. Mă rog ca să fiu una cu tine și cu ceilalți membri ai Trupului mistic al lui Cristos. Pe măsură ce sunt trimis în această lume, mă rog să rămân consacrat slujirii Tale. Trăiesc în această lume trecătoare, dar nu aparțin acestei lumi.
Consacrarea sacerdotală a apostolilor
Rugăciunea sacerdotală a lui Isus din Evanghelia după Sfântul Ioan are trei părți. Ele corespund celor trei părți ale ritualului din Ziua Ispășirii (Lev 16). „Dacă marele preot face ispășire pentru el însuși, pentru clanul preoțesc și pentru întreaga comunitate a lui Israel, tot așa Isus se roagă pentru el însuși [In 17,1-5], pentru apostoli [In 17,2-19] și, în cele din urmă, pentru toți cei care vor ajunge să creadă în el prin cuvântul lor – pentru Biserica din toate timpurile [In 17,20-26]. [Isus] se consacră pe sine și obține consacrarea celor care sunt ai săi” (Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret: vol. II, 78). Citim în cea de-a doua parte a rugăciunii că urmărește să îi sfințească sau să îi consacre pe apostoli. Apostolii lui Isus nu sunt consacrați doar ritualic, ei sunt cu adevărat consacrați în însăși ființa lor. Așa cum fiii lui Aaron erau îmbrăcați în veșminte sacre și unși cu untdelemn, Apostolii aveau să fie purificați, îmbrăcați și unși prin Adevăr. „Acest Adevăr, purificator și sfințitor este Cristos însuși. Ei trebuie să fie pătrunși de El; trebuie, ca să spunem așa, să fie „îmbrăcați” cu el, și astfel să împărtășească consacrarea sa, misiunea sa sacerdotală, jertfa sa” (Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret: vol. II, 90). În noaptea Cinei de Taină, Isus i-a consacrat pe apostolii săi, punându-i deoparte, pentru slujirea sacerdotală a Evangheliei.
Succesiunea apostolică
Prima lectură relatează cum va continua consacrarea apostolilor de-a lungul secolelor. Petru se ridică în adunare și explică că este necesar să-l înlocuiască pe Iuda Iscarioteanul. Isus a ales Doisprezece bărbați ca Apostoli ai săi, iar numărul doisprezece simbolizează „rolul apostolilor ca reprezentanți ai Alianței în jurul cărora vor fi reconstituite cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Prin urmare, pentru ca restaurarea lui Israel să poată avea loc, era necesar ca întreg colegiul apostolic să fie restabilit la numărul complet de doisprezece membri. Ezechiel profețise că restaurarea lui Israel va însoți revărsarea Duhului Sfânt, despre care Isus spusese că era iminentă. Prin urmare, era urgent ca Iuda să fie înlocuit” (Pimentel, Witnesses of the Messiah, 23). După Înălțarea lui Isus și înainte de Rusalii, numărul apostolilor va fi reconstituit prin numirea lui Matia în locul lui Iuda. Petru citează Psalmul 109 și spune: „Misiunea lui să o ia altul!”. Cuvântul misiune este o traducere a cuvântului grecesc episkope, care înseamnă, literalmente, supraveghetor și care este rădăcina cuvântului episcop. Așadar, în esență, Petru spune: ”Misiunea lui să o ia altul!” sau poziția de supraveghere. Aceste acțiuni ale lui Petru și ale Bisericii de la început reprezintă fundamentul doctrinei succesiunii apostolice. Episcopii erau și sunt numiți pentru a succeda și a duce mai departe slujirea pastorală a apostolilor de-a lungul secolelor. Faptele Apostolilor relatează cum Matia l-a înlocuit pe Iuda devenind unul dintre cei Doisprezece, dar și cum Paul și Barnaba au fost desemnați ca apostoli și cum mulți alții au fost numiți supraveghetori (episcopi) (Fap 20,28), prezbiteri (bătrâni) (Fap 14,23) și diaconi (Fap 6,1-6). Cu timpul, se va face o distincție mult mai clară în Biserică între episcopi, prezbiteri (preoți) și diaconi.
Iubirea lui Dumnezeu practicată în mod desăvârșit
În cea de-a doua lectură, Ioan reflectă asupra misterului iubirii lui Dumnezeu care acționează în noi. Prin credință, noi învățăm să rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi. Această credință trebuie să se dezvolte și să se maturizeze în noi prin iubire. Iar iubirea noastră unul față de celălalt și față de Dumnezeu trebuie să ajungă la desăvârșire. Aceasta este lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt, însăși Iubirea lui Dumnezeu, prezentă între noi. Aceasta nu este o realizare omenească. Oricât de mult am încerca să îi iubim pe ceilalți, de unii singuri, vom eșua sau nu vom reuși. Numai prin primirea continuă a harului dumnezeiesc și a carității putem crește până la desăvârșire. Colaborând cu harul lui Dumnezeu putem crește cu adevărat în sfințenie și iubire. Avem garanția că Isus, marele nostru preot, milostiv și veșnic, mijlocește pentru noi în fața Tatălui.
Doamne Isuse, condu sărmana mea iubire la desăvârșire. Nu este ceva ce pot realiza de unul singur. Am nevoie de tine. Fără tine, nu pot face nimic care să conteze, dar cu tine și cu darul harului tău, totul devine posibil și pot dobândi bucuria vieții veșnice.
Mă rog pentru episcopul meu?
Particip în mod activ la viața diecezei?
Ce talente și daruri sunt chemat să pun în slujba Evangheliei, în dieceza și în parohia mea?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: