CONSTRUIEȘTE-ȚI CASA PE STÂNCĂ!
LECTURA I
Nabucodonosor a deportat tot Ierusalimul.
Citire din cartea a doua a Regilor 24,8-17
În zilele acelea, Ioiachin avea optsprezece ani când a devenit rege şi a domnit trei luni la Ierusalim. Numele mamei sale era Nehuşta, fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ceea ce au făcut părinţii săi. 10 În acel timp, slujitorii lui Nabucodonosor, regele Babilonului, au urcat împotriva Ierusalimului şi cetatea a fost asediată. 11 Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit împotriva cetăţii pe când slujitorii lui o asediau. 12 Atunci, Ioiachin, regele lui Iuda, a ieşit la regele Babilonului împreună cu mama lui, cu slujitorii, cu căpeteniile şi funcţionarii lui. Regele Babilonului l-a luat în anul al optulea al domniei sale. 13 A scos de acolo toate vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei regelui; a sfărâmat toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în templul Domnului, după cum spusese Domnul. 14 A deportat tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji – zece mii de captivi – toţi meşteşugarii şi fierarii. Nu au mai rămas decât cei săraci din poporul ţării. 15 L-a deportat pe Ioiachin în Babilon; pe mama regelui, căpeteniile regelui şi funcţionarii lui, pe cei puternici ai ţării i-a dus captivi din Ierusalim în Babilon. 16 Toate căpeteniile puternice – şapte mii -, meşteşugarii şi fierarii – o mie -, cei puternici pentru război i-a dus regele Babilonului captivi în Babilon. 17 Regele Babilonului l-a făcut rege pe Matania, unchiul său, şi i-a schimbat numele în Sedecia.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78(79),1-2.3-5.8.9 (R.: 9bc)
R.: Pentru gloria numelui tău, Doamne, mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele!
1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului. R.
3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? R.
8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.
9 Pentru gloria numelui tău,
ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre!
Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău sfânt! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23ab
(Aleluia) “Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Casa clădită pe stâncă şi casa clădită pe nisip.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21-29
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri. 22 Mulţi vor spune în ziua aceea: «Doamne! Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit, nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?» 23 Atunci le voi declara: «Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, cei care săvârşiţi nelegiuirea!» 24 Aşadar, oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte va fi asemenea cu omul înţelept care şi-a construit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese stabilită pe stâncă. 26 Însă oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi nu le împlineşte va fi asemenea cu bărbatul necugetat care şi-a construit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi ea s-a prăbuşit. Iar prăbuşirea ei a fost mare”. 28 Când a terminat Isus aceste cuvinte, mulţimile au fost cuprinse de uimire pentru învăţătura lui, 29 deoarece el învăţa ca unul care are autoritate, şi nu în felul cărturarilor lor.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, vreau ca locuința și viața mea să fie construite cu înțelepciune pe o stâncă solidă și nu în mod nesăbuit, pe nisip mișcător. Promit să acord atenție cuvintelor dătătoare de viață ale Fiului tău și să acționez în conformitate cu ele. Fă să împlinesc mereu voința Ta, în tot ceea ce fac.
Cei din urmă regi ai Regatului lui Iuda
Pentru a înțelege prima lectură, este bine să ne amintim că reformele regelui Ezechia (715-686 î.Cr.) și ale regelui Iosia (640-609 î.Cr.) nu au reușit să oprească valul judecății dumnezeiești la adresa Regatului lui Iuda. Păcatele regelui Manase, fiul lui Ezechia, au fost abominabile: Manase „nu numai că s-a răzvrătit împotriva legământului lui Dumnezeu, dar a săvârșit răul în Iuda și Ierusalim ca niciodată înainte. El chiar și-a sacrificat proprii copii pe altarul zeului păgân Moloc și a ordonat moartea a mii de copii evrei pe altarele din afara Ierusalimului” (Hahn, A Father Who Keeps His Promises, 223). Aceste păcate au pecetluit soarta Ierusalimului și nici măcar reforma regelui Iosia nu a fost suficientă pentru a corecta răul făcut. „În ciuda eforturilor disperate ale lui Iosia de a reface Legământul, faraonul Necho l-a învins și l-a ucis în lupta de la Megiddo. Trei luni mai târziu [Necho] l-a detronat pe fiul lui Iosia, Ioahaz, și l-a instalat pe Ioiachim ca rege marionetă. Prin urmare, „domnia” lui Ioiachim a fost doar o formă mascată de robie” (Levering, Ezra & Nehemiah, 40). Fiul lui Iosia, Ioiachim, a domnit în Iuda timp de unsprezece ani, dar „el a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ce au făcut părinţii săi” (2Rg 23,37). În anul 605 î.Cr. babilonienii au mărșăluit spre Palestina și au făcut din Iuda un stat vasal după ce i-au învins pe egipteni în bătălia de la Carchemish (Ignatius Catholic Study Bible: The First and Second Book of the Kings, 108).
Căderea Ierusalimului
La două decenii după reformele regelui Iosia, Ierusalimul a căzut în mâinile babilonienilor în primăvara anului 597 î.Cr. și a avut loc o deportare majoră a iudeilor în Babilon. Regele Babilonului, Nabucodonosor, a răpit familia regală, împreună cu muncitori calificați și soldați din Ierusalim. În locul lui Ioiachim, Nabucodonosor l-a numit rege pe Matania, unchiul lui Ioiachim, și i-a schimbat numele în Zedechia. Ca răspuns la rebeliunea lui Zedechia împotriva Babilonului, Nabucodonosor s-a întors un deceniu mai târziu, în 586 î.Cr., pentru a asedia Ierusalimul și a-i lua pe iudei în captivitate. Cartea Cronicilor spune următoarele despre domnia lui Zedechia: „el a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului Dumnezeului său şi nu s-a umilit în faţa lui Ieremía, profetul, [care vorbea] din partea Domnului. 13 S-a răzvrătit chiar împotriva regelui Nabucodonosór, care l-a făcut să jure pe Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul şi şi-a împietrit inima, ca să nu se întoarcă la Domnul Dumnezeul lui Israél. 14 Chiar şi toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit infidelităţile, după lucrurile abominábile ale popoarelor. Au profanat casa Domnului, pe care o sfinţise în Ierusalím” (2Cr 36,12-14). Psalmul 78 este preluat din Cartea a treia din Psaltire. Psalmul pune în contrast promisiunile privind împărăția davidică și Sionul cu realitatea Israelului aflat în exil. Dacă Israelul este „moștenirea” lui Dumnezeu, de ce li s-a permis popoarelor să îl învingă? Dacă Dumnezeu a iubit Sionul atât de mult și a făcut din el sanctuarul său, de ce a permis ca Templul să fie pângărit și distrus? Ca mulți dintre psalmii davidici, și acesta se încheie cu promisiunea de a oferi todah [mulțumire] din generație în generație (v. 13)” (Barber, Singing in the Reign, 110).
Concluzia Predicii de pe Munte
În Evanghelie, Isus, fiul lui David, își încheie Predica de pe munte cu două învățături: prima este despre obligația de a împlini voința Tatălui pentru a ajunge în Împărăția Cerurilor; a doua este despre necesitatea de a asculta cuvintele lui Isus și de a acționa în consecință. Cele două învățături merg mână în mână: Isus este cel care ne descoperă voința Tatălui. De fiecare dată când citim Evanghelia, în rugăciune, primim cuvintele lui Isus. Respectând poruncile sale, rămânem în iubirea sa (In 15,10). Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să descoperim calea care ne conduce la concordanța cu voința iubitoare a lui Dumnezeu. În cartea Isus din Nazaret, Papa Benedict al XVI-lea a învățat că putem să discernem voința lui Dumnezeu și să o recunoaștem în conștiința noastră, dar că este nevoie, de asemenea, ca Isus să ne atragă la el și în el, astfel încât, în comuniune cu el, să putem cunoaște voința lui Dumnezeu (a se vedea Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret, vol. 1, 148-150; trad. rom.).
Doamne Isuse, tu ți-ai zidit Casa pe stâncă. Ea nu va ceda și nu va fi niciodată distrusă. Învață-mă cum să-mi construiesc corect propria-mi casă. Fă să fiu în această lume un adevărat templu al Duhului tău, o „casă” de rugăciune, de sacrificiu și de iubire milostivă.
Cum este „casa” mea?
Este temelia vieții mele – credința mea – solidă?
Ce relații au nevoie urgentă de reparații?
Ce trebuie să fie retușat? Ce trebuie să fie remodelat? Ce trebuie să fie extins?
Sunt bineveniți săracii în casa mea?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: