CONTRASTE

Evanghelia Liturghiei de astăzi ne prezintă Schimbarea la Față a Domnului nostru. Acest eveniment, care a avut loc pe un munte, a reprezentat momentul în care Domnul Isus le-a oferit o perspectivă asupra slavei sale celor trei apostoli ai săi: Petru, Iacob și Ioan. Această relatare debutează cu similitudini legate de cele patruzeci de zile petrecute de Isus în pustiu. Isus i-a luat pe acești trei apostoli deoparte, singuri, pentru un timp de solitudine. Ei nu au călătorit în deșert, dar au urcat un munte, ceea ce a fost, fără îndoială, anevoios.

Experiența pe care apostolii aveau să o descopere pe acel munte avea să fie similară cu cea din deșert, marcată de foame, sete, căldură și ispite. Însă, într-un moment de har, ireal și instantaneu, au apărut Moise și Ilie, care au început să vorbească cu Isus. Însuși Isus a devenit radiant în lumină, iar hainele lui, de un alb orbitor. Apoi, Vocea Tatălui s-a auzit tunând din ceruri. Nu numai apostolii au fost uluiți, dar și sufletele lor au fost răscolite, pentru că știau că asistau la ceva ce nu și-ar fi putut imagina vreodată. Ei au primit darul mângâietor al unei viziuni pline de slavă a lui Isus.

Deși această experiență din vârful muntelui a fost cu totul diferită de timpul petrecut de Isus în pustiu, ea a fost o experiență care avea să se dovedească neprețuită pentru apostoli atunci când aveau să pătrundă în propriile lor „viitoare deșerturi”. Cunoașterea slavei lui Isus a fost menită să insufle speranță în inimile lor atunci când aveau să aibă cea mai mare nevoie de ea. Când au părăsit muntele, Isus le-a cerut să nu vorbească nimănui despre experiența lor până când Fiul Omului nu va învia din morți. Isus știa că în acel moment, după ce va fi ucis și înviat din morți, apostolii și toți ceilalți urmași ai săi vor îndura persecuții și chiar moartea. De aceea, Isus le-a împărtășit această viziune consolatoare pentru a-i ajuta să îndure „crucile” cu care aveau să se confrunte mai târziu.

Ați avut vreodată o experiență „pe vârful muntelui” împreună cu Domnul? Poate s-a întâmplat în vreun moment, în timpul unei zile de reculegere, al unui moment de rugăciune, în care Isus vi s-a revelat într-un mod deosebit și impresionant… Dacă ni se întâmplă acest lucru, dorim să păstrăm cât mai mult în inimă acel sentiment de apropiere a noastră de Dumnezeu, așa cum au făcut apostolii pe munte. Dar ei au trebuit totuși să coboare și să privească Crucea lui Isus și, în cele din urmă, propriile lor „cruci”. Același lucru rămâne valabil și pentru noi. Momentele de mare mângâiere durează de obicei puțin timp. Isus ne oferă astfel de haruri doar ca o mostră a ceea ce ne așteaptă în Ceruri, pentru a ne încuraja să îmbrățișăm Crucea împreună cu el, indiferent sub ce formă apare aceasta în viața noastră.

Reflectați asupra experiențelor pline de har pe care le-ați trăit și în timpul cărora v-ați simțit profund mângâiați de Dumnezeu. Au fost momente care v-au oferit putere în situațiile dificile? Pe măsură ce vă gândiți la orice astfel de experiență pe care ați trăit-o, amintiți-vă de scopul acesteia. A fost un dar care trebuia să vă amintească de slava lui Dumnezeu, astfel încât amintirea ei să vă inspire încredere atunci când veți avea mai mare nevoie.