CREDINCIOȘI PENTRU TOTDEAUNA
EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: “Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: “Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: “Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: “Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, a spus: “Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.
Cuvântul Domnului
Venind astăzi în fața ta, Doamne, îți mulțumesc pentru toate darurile pe care mi le-ai oferit. Îți mulțumesc în special pentru darul credinței, pentru că m-ai primit în familia ta, Biserica, și pentru că m-ai întărit zi de zi, an de an, cu toate harurile sfintelor sacramente. Îți mulțumesc că ești cu mine și acum. Vin la tine pentru a te lăuda și cu dispoziția de a primi orice har pe care îl consideri potrivit pentru mine.
Petru – Stâncă
Aceasta nu este singura dată când Isus îi schimbă numele lui Simon în Petru. În Evanghelia după Ioan, prima dată când Isus îl întâlnește pe Simon, îi spune: „Tu eşti Símon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chéfa» – care înseamnă «Petru»” (In 1,42). O schimbare oficială a numelui cuiva rămâne întotdeauna profund semnificativă, inclusiv în Biblie. S-a întâmplat cu Abraham și Sara; s-a întâmplat cu Iacob; s-a întâmplat și aici cu Petru. Isus îi schimbă numele pentru a evidenția misiunea sa în istoria mântuirii. Isus i-a oferit lui Petru un rol special de lider în cadrul grupului de apostoli. Prezența și slujirea lui vor fi garanția autenticității Bisericii după ce Isus se va înălța din nou la cer. Iar această garanție va continua de-a lungul secolelor prin ceea ce avea să ajungă să fie cunoscut sub numele de „slujirea petrină”, adică pontificatul Papei. Petru și-a încheiat viața slujind ca episcop al Romei, orașul în care a fost martirizat în jurul anului 64 d.C. De atunci, episcopul Romei (Papa) a rămas figura prin care Duhul Sfânt a continuat să exercite slujirea lui Petru de unitate și universalitate în Biserica Catolică a lui Cristos. Papalitatea constituie succesiunea de-a lungul istoriei a rolului special de conducere al lui Petru în Biserică. Iar promisiunea pe care Isus o face că porțile iadului nu vor birui împotriva Bisericii, că Biserica va păzi și va răspândi cu fidelitate Evanghelia până la revenirea lui Isus, este legată de această slujire petrină: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui”. Acesta este planul Domnului pentru urmașii Săi. Pentru că a fost credincios acestui plan, creștinii, ca mine și ca tine, au avut întotdeauna la dispoziție un sprijin demn de încredere pentru a accesa adevărul și harul lui Cristos prin intermediul Evangheliei și al sacramentelor – și așa va rămâne întotdeauna. Mulțumim lui Dumnezeu!
Biserica
De-a lungul istoriei, multe forțe lumești au încercat să distrugă Biserica lui Cristos. De fapt, eforturile de a distruge Biserica Catolică rămân un factor constant în istoria omenirii încă din timpul vieții pământești a lui Cristos. Mai întâi, a fost Imperiul Roman. Apoi au fost o serie de imperii musulmane. Apoi, în vremuri mai moderne, Napoleon însuși a ordonat ca Papa să fie răpit pentru a încerca să atragă Biserica Catolică în imperiul său. Naziștii și comuniștii au luat în vizor Biserica Catolică în secolul al XX-lea. Și, pe lângă aceste atacuri din exterior, forțele răului au căutat neîncetat să submineze Biserica din interior – prin erezii, diviziuni și corupție. Și totuși, la mai bine de douăzeci de secole după ce Isus a făcut această promisiune că Biserica va rămâne puternică pentru totdeauna și nu va eșua niciodată în misiunea de a înfrânge forțele întunericului, această Biserică, mult defăimată și suferindă, rămâne, încă, principala busolă morală și spirituală a lumii. Dumnezeu este credincios. Putem conta pe el. Într-adevăr!
Apostolii Romei
Astăzi, Biserica nu contemplă doar figura Sfântului Petru și fidelitatea cu adevărat uimitoare a lui Dumnezeu, așa cum se arată prin promisiunea sa de a proteja Biserica prin slujirea petrină. De asemenea, contemplăm figura Sfântului Paul, care a fost de asemenea martirizat la Roma în jurul anului 64 d.C. Împreună, Petru și Paul sunt considerați Apostolii Romei. Slujirea Sfântului Paul a fost complementară celei a Sfântului Petru. Slujirea lui Petru a fost stânca solidă care a dat unitate și universalitate Evangheliei oriunde a fost predicată. Slujirea lui Paul a urmărit să propovăduiască aceeași Evanghelie până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Așa cum o descrie el în cea de-a doua lectură de astăzi: „Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele” (Tim 4,17). Însuși Sfântul Paul a arătat respect pentru slujirea petrină atunci când a mers să se consulte cu Sfântul Petru și cu ceilalți apostoli la Ierusalim despre propria sa misiune în Biserică. El descrie cum a „expus evanghelia pe care o predic printre neamurile [păgâne], în special celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar… şi cunoscând harul care îmi fusese dat, Iacób, Chéfa şi Ioan, care sunt consideraţi coloane, mi-au dat mie şi lui Bárnaba mâna dreaptă a comuniunii, ca noi să mergem la neamurile [păgâne], iar ei la cei circumcişi” (Gal 2,2, 9). Sfântul Paul își arată aici respectul față de structura ierarhică a Bisericii, așa cum a fost ea stabilită de Isus. Dar el ne prezintă și latura umană a Bisericii. El nu s-a răzvrătit niciodată împotriva autorității divine reprezentate de slujirea petrină, dar l-a provocat cu mult curaj pe omul Petru să trăiască într-un mod coerent cu doctrina pe care o transmitea: „Dar, când a venit Chéfa la Antiohía, l-am înfruntat făţiş, căci era de condamnat… Împreună cu el au început să se poarte cu ipocrizie şi ceilalţi iudei, aşa încât şi Bárnaba a fost ademenit de ipocrizie…”. Isus garantează că va oferi mereu viață și siguranță Bisericii sale prin slujirea petrină, în ciuda faptului că cei care exercită această slujire (papii) vor rămâne, mereu, ființe umane, imperfecte.
Te laud, Doamne, pentru puterea ta nesfârșită, care găsește mereu o modalitate de a păstra vie Biserica și de a o face să crească în ciuda defectelor adepților ei și a atacurilor furibunde ale dușmanilor. Te laud pentru că mi-ai oferit frați și surori mai mari în credință, precum Sfinții Petru și Paul și toți ceilalți sfinți. Dacă harul tău a transformat viețile lor, știu că același har poate transforma viața mea. Doamne, Isuse, nu vreau să te părăsesc și nici să abandonez Biserica ta. Păstrează-mă credincios, Doamne, în întuneric și lumină, așa cum ai făcut pentru Petru și Paul.
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi ruga într-un mod special pentru Sfântul Părinte și pentru întreaga Sfântă Biserică.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: