CREDINȚA CARE MUTĂ NORII
Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-11
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 “Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: “Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8 Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: “Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu! 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus s-a mirat şi le-a spus celor care îl urmau: “Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, mă prezint înaintea ta cu mare încredere, sigur de faptul că dorești să îmi fii alături și să mă însoțești mereu. Îți sunt recunoscător pentru iubirea ta necondiționată și de nezdruncinat. Îmi exprimăm cu umilință dorința de a te iubi din ce în ce mai mult și de a te sluji cu mai multă credință. Doamne, ajută-mă să am o credință profundă în tine și totuși asemănătoare cu credința unui copil!
„Voi veni și îl voi vindeca”
Isus are o inimă disponibilă și promptă pentru a-i sluji pe cei aflați în nevoie. Fără îndoială Cristos avea alte planuri când a ajuns în Cafaranum, planuri care nu includeau neapărat să facă o altă deplasare pentru a-l vindeca pe servitorul unui necunoscut.
Adesea ne putem simți la fel. Suntem pe punctul de a ne relaxa după o zi epuizantă când, poate sună telefonul și o voce înceată ne cere ajutorul. În astfel de momente, Isus ne invită să imităm exemplul său de slujire. Să schimbăm rolurile doar pentru o clipă… De câte ori nu am fost noi cei care am cerut ajutorul sau puțin din timpul altcuiva?
Îi cer, astăzi, Domnului harul de a fi mai flexibil și mereu disponibil față de nevoile celorlalți.
„Nu sunt vrednic”
Centurionul se prezintă înaintea lui Isus cu o profundă conștientizare a nevredniciei sale, iar acest lucru a fost esențial pentru a obține bunăvoința din partea lui Isus. Uneori ne rugăm ca și cum am merita ajutorul lui Dumnezeu, dar în fragmentul evanghelic de astăzi centurionul recunoaște că nu este demn ca Domnul să ajungă în casa sa. Atât de mare a fost credința și umilința acestui om, încât astăzi folosim cuvintele lui în cadrul Sfintei Liturghii pentru a ne exprima propriile sentimente înainte de a-l primi pe Isus în Sfânta Împărtășanie: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, dar spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu”.
În această perioadă a Adventului, pregătindu-mă pentru revenirea lui Cristos, vreau să îmi însușesc cuvintele centurionului.
Credința mișcă norii de ploaie
Dacă se poate spune că Isus avea o „slăbiciune” pentru ceva, am putea spune că „slăbiciunea” lui Cristos se manifesta atunci când sesiza credința celorlalți. El nu a făcut niciodată o minune fără să ceară mai întâi credință de la cel care urma să o primească și nu a refuzat niciodată pe cineva care îi cerea ceva cu credință. Isus ne-a spus că, dacă am avea credință cât un bob de muștar, am putea muta munții din loc. Deși nu am văzut niciodată pe cineva să mute munții, trebuie să recunoaștem că am văzut de atâtea ori cum rugăciunea reușește să „mute” lucruri mai mici, cum ar fi, de exemplu, norii de ploaie… Dacă simțim nevoia să mutăm munți, nori de ploaie sau orice altceva, să cerem cu credință ceea ce ne dorim și vom reuși să „atingem punctul sensibil” al lui Isus.
Mă voi ruga Domnului cu credință înflăcărată, cu respect și iubire față de voința sa sfântă. Domnul mă ascultă și poate „mișca” tot ce trebuie „mișcat” în viața mea.
Doamne Isuse Cristoase, invoc de la tine puterea de a crește în virtutea credinței, credință pe care, mai apoi, să ți-o putem exprima. Începând de astăzi îmi vom aminti să mă adresez mereu ție, în toate situațiile noastre, știind că îmi ești alături și că dorești să mă ajuți și să mă călăuzești. Ajută-mă să te pot recunoaște în cei care îmi cer ajutorul și dă-mi puterea de a fi generos cu ei, imitându-te pe tine, cu promptitudine și bunăvoință.
Chiar astăzi, voi manifesta un gest de încredere față de Cristos care mă călăuzește și mă protejează.
Urmăriți și: