CREDINȚA LUI IOSIF, FIUL LUI ABRAHAM
LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său (Lc 1,32).
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16
În zilele acela, cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan: “Du-te şi spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: 12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. 14a Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. 16 Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a)
R.: Seminţia lui va dăinui în vecii vecilor.
2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: “Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.
4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.
27 El îmi va spune: “Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne neclintită pentru el”. R.
LECTURA A II-A
Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui Abraham.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: “Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: “Aşa va fi descendenţa ta”. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)
EVANGHELIA*
Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: “Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Cuvântul Domnului
* sau, la alegere:
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)
EVANGHELIA
Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51a
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: “Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: “De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51a Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Tu mă inviți să cred în Tine. Când păcătuiesc, te resping pe tine, resping planul tău și dragostea ta și mă încred în mine însumi. Nu mă lăsa să mă îndoiesc vreodată de iubirea ta și să mă despart de tine prin păcat.
Rolul lui Iosif în Istoria Mântuirii
Iosif a avut un rol deosebit de important în Istoria Mântuirii. El a participat la împlinirea promisiunilor de alianță făcute lui Abraham (a doua lectură) și lui David (prima lectură). Scrisoarea lui Paul către Romani îl prezintă pe Abraham ca fiind tatăl multor națiuni. Paternitatea universală a lui Abraham nu este rezultat al ritului circumciziei sau al Legii lui Moise, ci al îndreptățirii care rezultă din credință. Toți cei care urmează credința lui Abraham sunt considerați urmașii săi spirituali. Iar aceștia, la rândul lor, au parte de promisiunile Legământului încheiat cu Abraham. Abraham este părintele nostru, nu potrivit cărnii, ci prin credință.
Credința lui Abraham
Paul evidențiază două aspecte legate de credința lui Abraham. În primul rând, este vorba de credința lui Abraham în Dumnezeul Creator a toate. Dumnezeu cheamă la existență ceea ce nu exista. Noi mărturisim această credință în fiecare duminică: „Cred într-un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernicul, Creatorul cerului și al pământului, al tuturor văzutelor și nevăzutelor”. A crede că Dumnezeu este Creatorul înseamnă că noi credem că toate lucrurile depind de El și că Dumnezeu conduce toate conform planului său providențial. În al doilea rând, Paul scrie că încrederea lui Abraham a presupus credința că Dumnezeu poate da viață morților. În scrisoarea sa, Paul scoate în evidență o analogie între credința lui Abraham și credința creștină: așa cum Abraham credea că Dumnezeu putea crea o nouă viață (Isaac) din trupul muribund al Sarei, creștinii cred că Dumnezeu a adus la o nouă viață trupul răstignit al lui Isus, înviindu-l din morți (vezi Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, p. 263). Mai presus de toate, Abraham s-a încrezut în Dumnezeu și în promisiunile Sale; el a sperat împotriva oricărei speranțe și l-a glorificat pe Dumnezeu, fiind pe deplin convins că Dumnezeu putea să împlinească ceea ce promisese (Rom 4,21). Paul scrie că Dumnezeu i-a promis lui Abraham și că el și urmașii lui vor moșteni pământul. Acest lucru ne amintește de fragmentul din Geneză când Dumnezeu i-a promis lui Abraham o familie răspândită în toată lumea prin urmașii săi (Gen 22,16-22). De asemenea, ne aduce aminte de Predica de pe Munte a lui Isus, în care Isus ne învață că cei blânzi vor moșteni pământul, că cei săraci cu duhul și cei persecutați vor moșteni împărăția cerurilor și că cei cu inima curată îl vor vedea pe Dumnezeu. Ceea ce ne spune acest lucru este că moștenirea noastră, pe care o primim prin Botez și prin credința în Isus Cristos, este cea de fii ai lui Dumnezeu și destinatari ai vieții veșnice.
Credința lui Iosif
Prima lectură ne face să înțelegem că toate acestea au legătură cu Iosif. Lui David, aflăm, i se promite un moștenitor care va zidi o casă lui Dumnezeu. Prin acest moștenitor, casa și regatul lui David vor dăinui și tronul lui David va rămâne veșnic. Dumnezeu îi cere lui David, ca și lui Abraham, să se încreadă în el și în promisiunea unei împărății veșnice, căci David nu avea să trăiască pentru a vedea ziua în care Isus, moștenitorul său, avea să inaugureze Împărăția lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi urmează lungii genealogii a lui Matei (Mt 1,1-16), care ne conduce de la Abraham și David, trecând prin căderea Regatului și exil, până la „copilul regesc spre care se îndrepta întreaga istorie a lui Israel: Isus” (E. Sri și C. Mitch, The Gospel of Matthew, 41). Isus este Mesia și Regele care îl va elibera pe Israel de păcate și suferințe și va împlini alianța încheiată cu David. Iosif nu este prezentat ca și tată biologic al lui Isus, ci ca soț al Mariei. Prin faptul că îl numește pe Iosif fiul lui David, îngerul „atrage atenția asupra moștenirii regale a lui Iosif și asupra rolului său esențial de a transmite descendența davidică lui Isus. Iosif își îndeplinește acest rol dându-i numele lui Isus și revendicând Copilul ca fiind al său. Prin acest gest de supunere, de a da nume Copilului, Iosif îl face pe Isus moștenitor legal al lui David” (E. Sri și C. Mitch, The Gospel of Matthew, 42). Iosif a fost un om drept și integru, care, mai presus decât Abraham și David, a avut încredere totală în Dumnezeu. Credința și încrederea lui Iosif s-au manifestat prin ascultarea sa filială față de porunca lui Dumnezeu: el a împlinit întocmai ceea ce i-a poruncit îngerul Domnului, luând-o pe Maria în casa sa și numindu-l pe copil Isus.
Doamne Isuse, Fiul lui David, cred că ești Mântuitorul lumii. Ajută-mă să-l imit pe Sfântul Iosif, care te-a primit, a avut grijă de tine și și-a asumat rolul în planul de mântuire al Tatălui. Ajută-mă să te primesc în cel străin, să am grijă de tine în cel sărac și să accept voința Tatălui în ce mă privește.
Celebrând sărbătoarea Sfântului Iosif, îl contemplăm ca și model de credință și încredere în Dumnezeu. Ar trebui să ne străduim să-l imităm pe Iosif, cerându-i Domnului să ne mărească credința și să ajute necredinței noastre. În al doilea rând, pe măsură ce medităm asupra rolului lui Iosif în cadrul Istoriei Mântuirii, să îi cerem lui Dumnezeu să ne lumineze cu privire la propria noastră misiune în viață, precum și harul și puterea de a ne îndeplini misiunea așa cum a făcut Sfântul Iosif.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: