CREDINȚĂ SALVATOARE
EVANGHELIA
Ce vrei să-ţi fac? Doamne, să văd.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,35-43
În acel timp, pe când se apropia Isus de Ierihon, un orb stătea lângă drum cerşind 36 şi, auzind că trecea mulţimea, s-a interesat ce este. 37 I-au adus la cunoştinţă că trece Isus Nazarineanul. 38 Atunci el a strigat: “Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: “Fiul lui David, îndură-te de mine!” 40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 “Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: “Doamne, să-mi recapăt vederea!” 42 Iar Isus i-a răspuns: “Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”. 43 Îndată, orbul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând acestea, a dat laudă lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
Părinte ceresc, mă apropii de tine pentru a-ți dedica acest timp de rugăciune. Te rog să-mi deschizi inima pentru a asculta și a primi Cuvântul pe care și astăzi dorești să mi-l împărtășești. Cred că dorința ta de a petrece acest timp cu mine este infinit mai mare decât dorința mea. Ajută-mă să fac să crească, măcar și puțin, astăzi, dorința mea după tine, mai mult decât ieri. Am încredere în tine, Doamne și te iubesc. Te rog, permite credinței, speranței și iubirii mele să se dezvolte în mine în fiecare zi.
Cerșetori pe marginea drumului
Orbul din fragmentul evanghelic de astăzi trebuie să fi petrecut mult timp stând pe marginea drumului care ducea spre Ierihon. Probabil că ceilalți locuitori ai orașului se obișnuiseră cu prezența și cu strigătele pe care le repeta stând așezat pe covorul său, cerând de pomană, mâncare, sau doar întrebând despre ultimele bârfe din ziua respectivă. Era parte din tabloul agitat al rutinei de fiecare zi, până în ziua aceea, când Isus din Nazaret a trecut pe acolo; ceva, în inima lui, l-a îndemnat să „întindă mâna”, în ciuda mustrărilor celorlalți. Avea o sete, o dorință de a vedea, iar anii de întuneric și singurătate nu stinseseră încă în el speranța că acest lucru ar putea fi posibil.
Tainica binecuvântare de a nu vedea?!
De câți ani suferea acest om de orbire? Din naștere sau în urma unui accident? Numai Dumnezeu știe. Cum a trăit și cum a învățat să poarte povara acestei suferințe rămâne un mister și pentru noi. Dar poate că, cu timpul, a ajuns să descopere o tainică binecuvântare în orbirea sa; chiar dacă lumea lui era plină de întuneric, se poate ca numai el, dintre toți cei care alergau în acea zi pe drumul spre Ierihon, să fi avut adevărata vedere, vederea credinței. Poate că însăși orbirea lui îi „conservase” în tot acest timp adevărata dorință a inimii sale: SĂ VADĂ! Și această dorință a fost cea care i-a permis să-L recunoască pe Mântuitorul în timp ce trecea pe lângă el. Această dorință i-a oferit și încrederea de a cere ceea ce avea cu adevărat nevoie.
„A vedea” susținuți prin credință
Orbul nu putea să vadă, dar știa că era privit. Această experiență de a fi văzut și cunoscut – acceptat, în ciuda imperfecțiunilor sale și chiar prețuit – era asemănătoare potențialului pe care îl are mica sămânță de credință de a se dezvolta. Nu putea vedea, dar știa că era privit. În aceste clipe de rugăciune, și noi, de asemenea, trebuie să ne oprim și să ne așezăm alături de cerșetorul orb, căutând un moment de liniște în agitația acestei zile. Dacă trece Domnul pe lângă noi… Ce orbire, ce întuneric sau luptă ne apasă, ispitindu-ne să ne înăbușim credința în singurătate și îndoială? Trebuie să ne ridicăm și să alergăm spre Isus, să-l lăsăm să ne privească și să primim din partea Lui, prin credință, binecuvântările tainice pe care dorește să ni le ofere.
Doamne Isuse, orbirea mea nu este cu mult diferită de cea a orbului din fragmentul evanghelic: simt cum îndoielile și ispitele și mă copleșesc și mă determină să tac, făcându-mă să ezit cu ușurință. Dar Tu ești atât de bun și nu te oprești niciodată din a căuta mereu apropierea de mine. Te apropii și mă întrebi: „Ce vrei să fac pentru tine?”. Îți spun și acum: „Doamne, te rog, fă-mă să văd!”.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi încerca să rostesc în inima mea cât mai des această rugăciune, pe parcursul întregii zile: „Doamne, te rog, fă-mă să văd!”.
Pentru o reflecție suplimentară:
Poate doriți să petreceți câteva clipe în rugăciune sau meditație ascultând cântecul Blessings al Laurei Story. Lăsați versurile acestui cântec să vă lumineze pentru a înțelege nebănuitele binecuvântări pe care le trăiți, deja, în viața dumneavoastră.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: