– Dacă ai ști cât de mult suferă fiica mea din cauza crezurilor sale.

– Da? Și care sunt aceste crezuri ale sale?

– Păi, crede că are optsprezece ani și deja are douăzeci și cinci; crede că poartă numărul treizeci și patru, dar poartă treizeci și opt; crede că este foarte frumoasă și nu este chiar așa; crede că talia ei este treizeci și opt, când, de fapt, este patruzeci și șase…

 

A crede că suntem ceea ce nu suntem este sursă și motiv de frustrare și suferință constantă și continuă. Pentru o viață sănătoasă, este absolut necesar să te cunoști și să te accepți.

A te accepta este un lucru și a te da drept satisfăcut este alt lucru, total diferit. Suntem ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu. Și, printre altele, suntem, de asemenea, susceptibili și capabili de îmbunătățire.

A ne înșela pe noi înșine este un lucru lipsit de sens. Important este să fim sinceri, să ne recunoaștem greșelile și să căutăm să le corectăm, cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Sinceritatea se află la temelia și la baza oricărui progres.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013