CRISTOS, „NEGUSTORUL”, NE CAUTĂ
LECTURA I
Pentru ce este suferinţa mea fără sfârşit? Dacă te vei întoarce la mine, vei fi din nou slujitorul meu.
Citire din cartea profetului Ieremia 15,10.16-21
În zilele acelea, Ieremia s-a plâns: Vai de mine, mamă, că m-ai născut certăreţ şi arţăgos pentru toată ţara. Nu am dat cu împrumut şi nici nu m-au împrumutat, şi totuşi mă blestemă toţi. 16 Cuvintele tale au fost găsite, iar eu le-am devorat. Cuvintele tale au fost spre bucuria mea şi spre veselia inimii mele, pentru că numele tău este chemat asupra mea, Doamne Dumnezeule Sabaot. 17 Nu am stat în adunarea celor care batjocoresc şi nu m-am veselit. Înaintea mâinii tale am stat singur, pentru că m-ai umplut de indignare. 18 De ce să fie chinul meu fără sfârşit şi rana mea de nevindecat: refuză să se vindece. Eşti tu pentru mine ca un izvor fals, unde apa nu durează? 19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: dacă te vei întoarce, te voi lăsa să te întorci şi vei sta înaintea mea; dacă vei scoate ceea ce este valoros din ceea ce e fără valoare, vei fi ca gura mea. Atunci ei se vor întoarce la tine, dar tu să nu te întorci la ei. 20 Te voi pune pentru poporul acesta ca un zid întărit de bronz, ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor putea să te doboare, pentru că eu sunt cu tine ca să te mântuiesc şi să te eliberez – oracolul Domnului. 21 Te voi elibera din mâna celor răi, te voi salva din braţele celor violenţi.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 58(59),2-3.4-5.10-11.17.18 (R.: 17d)
R.: Tu, Doamne, eşti un loc de refugiu în ziua strâmtorării mele.
2 Dumnezeul meu, eliberează-mă de duşmanii mei,
apără-mă de cei care se ridică împotriva mea!
3 Eliberează-mă de cei care săvârşesc nelegiuirea
şi mântuieşte-mă de oamenii vărsători de sânge! R.
4 Iată-i că stau la pândă să-mi ia sufletul!
Cei puternici se ridică împotriva mea.
5 Nici vină, nici păcat nu este în mine, Doamne.
Trezeşte-te la strigătul meu şi priveşte;
fără noimă ei aleargă, se pregătesc să mă atace! R.
10 Către tine privesc, tăria mea,
pentru că numai tu, Dumnezeule, eşti refugiul meu!
11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în întâmpinare.
Dumnezeu mă va face să-i privesc de sus pe duşmanii mei. R.
17 Dar eu voi cânta puterea ta,
dis-de-dimineaţă voi striga de bucurie pentru îndurarea ta,
pentru că tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de refugiu în ziua strâmtorării mele. R.
18 Tăria mea, ţie vreau să-ţi cânt!
Căci tu, Dumnezeule, eşti turnul meu de scăpare,
Dumnezeule, îndurarea mea! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,15b
(Aleluia) “V-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus: “Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi îl cumpără”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, L-ai trimis pe Fiul tău să caute oaia pierdută, moneda pierdută și perla prețioasă. Mă regăsesc în toate acestea. Sunt oaia pierdută care uneori rătăcește în afara turmei. Sunt moneda pierdută. Sunt un mărgăritar frumos care a fost găsit și răscumpărat de Fiul tău.
Comoara ascunsă și mărgăritarul frumos
În parabolele sale din Evanghelia după Sfântul Matei (capitolul 13), Isus compară Împărăția Cerurilor cu șapte lucruri diferite și, în două rânduri, explică ucenicilor aceste comparații. El explică faptul că sămânța poate să reprezinte fie Cuvântul Împărăției, sădit în inimile oamenilor, fie Fiii Împărăției. Sămânța de muștar care devine arbust reprezintă creșterea supranaturală a Împărăției de-a lungul istoriei. Drojdia din aluat evidențiază modul în care Împărăția transformă societatea. Astăzi, Isus folosește încă două comparații. În primul rând, Împărăția Cerurilor este comparată cu o comoară ascunsă într-un ogor. Cele mai multe dintre parabolele lui Isus au în ele o turnură surpriză. În Parabola Semănătorului, acesta pare a fi neglijent și totuși munca sa generează o recoltă abundentă. Întorsătura din Parabola Comorii ascunse este că omul găsește comoara și o lasă pe câmp, vinde tot ce are și cumpără ogorul, în loc să ia doar comoara ascunsă de pe câmp. Acest lucru face trimitere la faptul că nu putem fi atașați de lucrurile acestei lumi trecătoare și de împărăția cerurilor în același timp. Însă a avea parte de Împărăție în această lume valorează mai mult decât a stăpâni bogățiile pământești. În cea de-a doua parabolă, Împărăția cerurilor este comparată cu un negustor în căutare de mărgăritare de mare preț. Remarcăm, spre deosebire de parabola anterioară, că Împărăția este identificată cu negustorul care caută și nu cu mărgăritarul prețios. Astfel, parabola poate fi interpretată în felul următor: Cristos este Negustorul care ne caută, pe noi, care suntem asemenea unor mărgăritare scumpe. Isus renunță la tot – își oferă întreaga viață – pentru plăti răscumpărarea noastră. Prin pătimire sa dureroasă, Isus ne răscumpără pe noi, frații și surorile sale din păcat și moarte și ne oferă libertatea Noului Legământ.
Înțeleg că Isus mă caută ca pe un mărgăritar prețios și a renunțat la toate de dragul meu? Îi sunt recunoscător pentru acest lucru?
Ieremia
Prima lectură este preluată din a doua din cele patru plângeri ale lui Ieremia adresate Domnului (vezi Ier 11,18-12,6; 15,10-21; 17,17-18; 18,19-23). „Rugăciunea începe cu lamentații și plângeri legate de suferințele sale (15,10-11), continuă cu o cerere de răzbunare (15,15) și se încheie cu cuvinte dumnezeiești de reasigurare (15,20-21)” (Ignatius Catholic Study Bible: Jeremiah, Lamentations, Baruch, 44). Ieremia își începe mărturia cu un strigăt de jale și de durere. Atunci când un profet pronunță „vai”, acesta este un avertisment că judecata lui Dumnezeu este pe cale să cadă asupra orașelor sau națiunilor păcătoase. Rostind „vai”, profetul denunță faptele păcătoase și adresează un îndemn la pocăință. El le spune oamenilor că sunt pe o cale care îi conduce la blestemul morții și nu pe o cale care le aduce binecuvântarea. Ieremia se confruntă cu descurajarea pe măsură ce observă opoziția, izolarea și respingerea în raport cu mesajului său. Profetul își amintește de chemarea sa, de ziua în care Dumnezeu i-a pus cuvinte dumnezeiești în gură (Ier 1,9). Prima lectură se încheie cu Ieremia care pare să își dorească să abandoneze misiunea, dar și cu faptul că este reconfirmat profet al lui Dumnezeu pentru Ierusalim și Iuda.
Pe măsură ce îmi îndeplinesc misiunea în viață, cedez ispitei de a dispera?
Ce pot face pentru a reaprinde în inima mea speranța?
De ce ne-ai lovit?
În prima lectură, Ieremia este încurajat de Dumnezeu să plângă pentru Ierusalim, care este numit „fecioara, fiica poporului”. Ierusalimul suferă pentru că liderii spirituali ai lui Iuda, care aveau sarcina de a instrui din punct de vedere religios, nu au reușit să transmită poporului adevărata înțelegere a lui Dumnezeu (Ignatius Catholic Study Bible: Jeremiah, Lamentations, Baruch, 43). Ieremia răspunde întrebând dacă Domnul l-a respins Iuda și de ce l-a doborât. „Ieremia, care încă nu este dispus să abandoneze Iuda cuceririi și exilului, se roagă pentru clemență. De data aceasta, el recunoaște păcatele mai multor generații (14,20), îl roagă pe Domnul să își mențină legământul încheiat cu Israel (14,21) și recunoaște incapacitatea idolilor de a aduce ploaia (14,22)” (Ignatius Catholic Study Bible: Jeremiah, Lamentations, Baruch, 43). Poporul lui Iuda va fi asuprit de Babilon și de seceta persistentă. Ierusalimul, fiica Sionului, trebuie să învețe că Dumnezeul lui Israel și al lui Iuda – nu Baal, zeul canaanean al furtunii – controlează vremea și ploaia. Domnul permite ca poporul să experimenteze deportarea și seceta într-un efort de a-l determina să revină la fidelitatea față de legământ.
Dumnezeu a îngăduit să experimentez ce înseamnă să fiu departe de El? M-a determinat o astfel de experiență să mă apropii de Dumnezeu?
Exercițiile spirituale ale lui Ignațiu de Loyola
Sfântul Ignațiu de Loyola (1491-1556) este bine cunoscut pentru Exercițiile sale spirituale (publicate în 1548). Exercițiile sunt o invitație de a medita și de a discerne ce este cel mai important în viață. Ne ajută să vedem lucrurile create ca fiind relative și nu absolute. Ele sunt mijloace și nu scopuri în sine. Ar trebui folosite în măsura în care ne ajută în relația cu Dumnezeu și cu ceilalți. Ignațiu ne invită să contemplăm viața ca pe o luptă. Suntem întrebați: De partea cui ești? Te mobilizezi sub stindardul diavolului? Sau te mobilizezi sub stindardul lui Cristos? Pe măsură ce contemplăm viața, pătimirea, moartea și învierea lui Isus, suntem încurajați să ne conformăm viața cu cea a Regelui nostru, Isus Cristos.
Chiar acum, în acest moment, de partea cui sunt?
În ce fel de bătălii spirituale sunt angajat?
Doamne Isuse, îți mulțumesc că m-ai căutat și ai renunțat la tot pentru a mă răscumpăra. Și eu mă voi strădui să te aleg în fiecare zi a vieții mele. Știu că ești un Păstor bun și un General bun și că prin alegerea strategiei tale voi câștiga bătălia finală a vieții. Întărește-mă cu Duhul tău Sfânt pentru a lupta cea bună și pentru a termina cu bine cursa vieții!
Îi percep pe frații și surorile mele precum și pe cei din jurul meu ca pe niște perle de mare preț?
Îi tratez cu demnitate și respect?
Sunt tentat să îi tratez pe ceilalți ca pe niște lucruri care pot fi folosite pentru plăcerea sau beneficiul meu?
Ce aș putea îmbunătăți în această privință?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: