CRISTOS VA VENI DIN NOU
EVANGHELIA
Aşa va fi în zilele Fiului Omului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,26-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi în zilele Fiului Omului: 27 ei mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe a intrat în arcă; atunci a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28 La fel cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: ei mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau; 29 dar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi. 30 Tot la fel va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiş, iar lucrurile îi vor fi în casă, să nu coboare să le ia şi, tot aşa, cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi! 32 Amintiţi-vă de femeia lui Lot! 33 Dacă cineva va căuta să-şi salveze viaţa, o va pierde; iar dacă cineva o va pierde, o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat: unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35 două femei vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată. 36 Doi oameni vor fi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat”. 37 Atunci, ei l-au întrebat: “Unde, Doamne?” Iar el le-a spus: “Unde este cadavrul, acolo se vor aduna şi vulturii”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru darul Sfintei Scripturi. Te rog, dispune-mi mintea și inima pentru a primi Cuvântul tău cu umilință și recunoștință. Întărește în mine credința, speranța și dragostea, astfel încât Cuvântul tău să rodească în mine zi de zi.
Sfârșitul veacurilor
Spre sfârșitul fiecărui an liturgic, Biserica își propune să mediteze cu privire la sfârșitul veacurilor. Învierea tuturor morților, „a celor drepți și a celor păcătoși” (Fap 24, 15), va precede Judecata de pe urmă. Va fi „ceasul în care cei ce zac în morminte vor auzi glasul [Fiului Omului] și vor ieși cei ce au făcut binele spre învierea vieții, iar cei ce au făcut răul, spre învierea osândei” (In 5, 28-29). Astfel, Cristos „va veni în mărirea sa, și toți îngerii împreună cu El (…). Și se vor aduna în fața lui toate neamurile, și îi va despărți pe unii de alții așa cum păstorul desparte oile de capre. Și va așeza oile de-a dreapta sa, iar caprele la stânga. (…) Și vor merge aceștia din urmă în chinul veșnic, iar drepții în viața veșnică” (Mt 25, 31-32, 46) (Catehismul Bisericii Catolice #1038). Această anticipare a celei de-a doua veniri a Domnului nostru constituie un element esențial al credinței noastre. În timpul Sfintei Liturghii, după consacrare, poporul aclamă: „Moartea ta o vestim, Doamne, și învierea ta o mărturisim, până când vei veni”. Sfântul Bernard amintește despre cele trei veniri ale Domnului nostru: cea din timpul vieții Sale pământești, prezența sa ascunsă între noi și, în cele din urmă, venirea sa de la sfârșitul veacurilor. Adventul prevestește prima sa venire, sfârșitul anului liturgic prevestește venirea sa finală, și ambele ne pregătesc pentru momentele în care Domnul se apropie de noi zilnic – în tăcere, în sufletele noastre – dar în mod real.
Când se va întâmpla?
Când va veni Domnul în cele din urmă? Suntem aproape? Acestea și alte întrebări sunt obișnuite și de înțeles. Cu toate acestea, Biserica ne-a învățat în mod constant că, deși venirea Domnului nostru este iminentă, nu stă în puterea noastră să cunoaștem momentul pe care Tatăl l-a fixat prin propria Sa autoritate. Această venire escatologică s-ar putea împlini în orice moment, chiar dacă atât ea, cât și încercările finale care o vor preceda, întârzie. Domnul se va întoarce, dar nu știm când. Prin urmare, nu ar trebui să fim tulburați la auzul diferitelor profeții potrivit cărora sfârșitul este aproape. Nu ar trebui să ne îngrijorăm atât de mult cu privire la sfârșitul lumii, ci mai curând să ne pregătim zilnic pentru o viață sfântă și o moarte liniștită.
A ne pierde viața pentru a o păstra
„Cine vrea să-și salveze viața o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, [acela] o va afla” (Mt 16,24). Domnul vrea să înțelegem că lucrurile acestei lumi sunt trecătoare și că doar el dăinuie. Dacă încercăm să ne salvăm viața urmărind doar plăcerile acestei vieți, riscăm să-l pierdem pe Cristos însuși, „perla de mare preț” pentru care ar trebui să renunțăm la toate celelalte plăceri (cf. Mt 13,45-46). Ancorați într-o prietenie profundă și plină de încredere cu Cristos, nu ne vom teme nici de moarte, nici de sfârșitul lumii. Împreună cu Sfântul Paul, vom proclama și noi: „Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig. 22 Dar dacă a trăi în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu știu ce să aleg. 23 Sunt constrâns de acestea două: am dorința să mă despart [de viața aceasta] și să fiu cu Cristos, și aceasta ar fi cu mult mai bine” (Fil 1, 21-23).
Doamne Isuse, te apropii de Biserica ta și de mine în atâtea moduri: te pot întâlni în Scriptură, în Euharistie, în Spovadă, în rugăciune și, în cele din urmă, în toate experiențele mele zilnice – atât cele plăcute, cât și cele provocatoare. Ajută-mă să pot vedea toate lucrurile așa cum le vezi tu și să le prețuiesc așa cum le prețuiești tu. Dă-mi lumina și puterea de a împlini voința ta în toate aspectele – atât acum, cât și la sfârșitul vieții mele.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi spune o rugăciune gândindu-mă la toți cei muribunzi.
Pentru o reflecție suplimentară:
Citiți: Se va întoarce Cristos în curând? Partea I, pr. Leslie Rumble, în Catholic Answers, 1 decembrie 1997.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: