„CRISTOSUL LUI DUMNEZEU!”
LECTURA I
Fiecare lucru de sub cer îşi are hotărât timpul său.
Citire din cartea lui Qohelet 3,1-11
Pentru toate există o vreme şi un timp, pentru toate cele plăcute sub ceruri. Este un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat; 3 un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a construi; 4 un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde; un timp pentru a geme şi un timp pentru a dansa; 5 un timp pentru a arunca pietre şi un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a se îndepărta de îmbrăţişare; 6 un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde, un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca; 7 un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi; 8 un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru luptă şi un timp pentru pace. 9 Ce folos are cel care lucrează din tot ceea ce trudeşte el? 10 Am văzut îndeletnicirea pe care Dumnezeu le-a dat-o fiilor oamenilor, ca să se ocupe cu ea. 11 Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veşnicia în inima omului, chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început şi până la sfârşit.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 143(144),1a şi 2abc.3-4 (R.: 1a)
R.: Binecuvântat să fie Domnul, mântuitorul meu!
1a Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea!
2abc El este aliatul meu fidel şi tăria mea,
turnul meu de apărare şi eliberatorul meu.
El este scutul meu, în care mi-am găsit refugiu. R.
3 Doamne, ce este omul, că te îngrijeşti de el,
sau fiul omului, că te gândeşti la el?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care trece. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 10,45
(Aleluia) Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Aleluia)
EVANGHELIA
Tu eşti Cristosul lui Dumnezeu! Fiul Omului trebuie să sufere multe.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,18-22
În acel timp, pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, Isus i-a întrebat zicând: “Cine spun mulţimile că sunt eu?” 19 Ei i-au răspuns: “«Ioan Botezătorul», alţii «Ilie», iar alţii că «a înviat unul dintre profeţii cei vechi»”. 20 El le-a spus: “Dar voi cine spuneţi că sunt?” Atunci, răspunzând, Petru a zis: “Cristosul lui Dumnezeu!” 21 Dar el le-a interzis cu stricteţe să spună aceasta cuiva, 22 zicând: “Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Creator al a toate, dăruiește-mi o cunoaștere profundă a acțiunilor tale și a planului tău de mântuire. Ajută-mă să îmi cunosc rolul și luminează-mi mintea pentru a ști cum îmi pot ajuta familia, prietenii și membrii comunității noastre să te cunoască mai bine și să te iubească mai intens.
Cine are autoritate asupra vieții și a morții?
Autorul Cărții Eclesiastului, cunoscut sub numele de Qohelét, analizează problema sensului vieții. El se întreabă de ce ființele umane trudesc la nesfârșit pe pământ pentru un câștig insignifiant. Atunci când o persoană moare, roadele muncii sale trec pur și simplu la altcineva. Qohelét ne învață că plăcerile lumii nu ne satisfac cu adevărat și că bogăția nu ne aduce mulțumirea supremă. Remarcă, de asemenea, că nu avem niciun control asupra momentului sfârșitului vieții noastre pământești. „Spre deosebire de Dumnezeu, care stabilește perioadele de prosperitate și de adversitate (cf. Qoh 7,14), omul nu are „putere asupra zilei morții” (Qoh 8,8). Cel mai bun lucru pe care îl poate face, spune Qohelét, este să se bucure de lucrurile bune din viață atât cât îi permit posibilitățile (2,24; 3,12, 22; 8,15)” (Ignatius Catholic Study Bible: Proverbe, Eclesiastul și Cântarea Cântărilor, 66).
Planul lui Dumnezeu cu privire la Creație
Qohelét îl vede pe Dumnezeu ca pe Creatorul care determină toate clipele și momentele vieții (3,1-8). Creația lui Dumnezeu este frumoasă și bună și, în această creație, omul are un loc special, deoarece omul dorește ceva care trece dincolo de această viață. Dumnezeu a pus această dorință după veșnicie în inima omului. Nicio creatură nu ne poate mulțumi; doar Dumnezeu poate: Domnul ne-a făcut pentru El și inimile noastre sunt neliniștite până când nu se vor odihni în El. Darul dorinței pentru veșnicie nu include și darul de a înțelege pe deplin planul lui Dumnezeu cu privire la fiecare dintre noi. Aceasta din urmă este ceva pe care îl discernem puțin câte puțin prin intermediul virtuții credinței și al darurilor de cunoaștere, înțelegere și prin înțelepciune. În această viață, nu întrezărim decât o frântură din planul lui Dumnezeu privind Creația; în viața viitoare, îl vom vedea pe Dumnezeu însuși. Îi vom putea admira bunătatea, dreptatea, iubirea și îndurarea. Vom înțelege cum a acționat în istorie și în viața noastră.
Credința în Isus ca și Cristos
În Evanghelie, Simon Petru nu a ajuns singur la cunoașterea lui Isus ca și Cristos. Aceasta i-a fost revelată de Dumnezeu. Mărturisirea de credință a lui Petru este un pas important în înțelegerea planului lui Dumnezeu cu privire la omenire. Petru mărturisește că Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe singurul Său Fiu ca Răscumpărător al omului. În același timp, Petru se va chinui să înțeleagă afirmația că Isus ne răscumpără prin Cruce, prin suferință, prin moarte. După Înviere, Petru își va mărturisi nu doar credința în Isus, ci și dragostea față de El. Într-o zi, el va da mărturie despre Cristos prin martiriul său de la Roma. Prin moartea sa, el va spune lumii întregi că Isus este Cristosul, cel care ne mântuiește și ne va învia.
Doamne Isuse, tu ești Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Ai fost ucis, dar ai înviat victorios și ai fost înălțat la dreapta Tatălui. Ajută-mă să-mi trăiesc și astăzi vocația baptismală ca preot, profet și rege.
Lecturile de astăzi mă invită să contemplu nu numai opera Creației lui Dumnezeu și vocația mea pentru viața veșnică, ci și opera de răscumpărare a lui Dumnezeu și îndemnul de a-L urma pe Cristos pe drumul spre Ierusalim. Aflăm că drumul către înviere trece prin suferința crucii. Suntem conduși pe această cale de Dumnezeu, care guvernează toate lucrurile conform planului său providențial. Îmi rezerv timp în rugăciune pentru a contempla modul în care Dumnezeu a acționat în viața mea? Sunt recunoscător pentru tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mine?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: