CRUCI IMAGINARE

Atunci când lordul Louis Mountbatten – comandant naval britanic – avea cinci ani, nu voia să doarmă cu lumina stinsă.

– Sunt lupi care vin să mă mănânce – îi spunea tatălui său.

– În casa asta nu sunt lupi – îi răspundea atunci tatăl.

Însă puștiul, care avea idei foarte clare, insista:

– Uite care-i treaba, tată: problema nu este că sunt lupi sau nu. Partea rea e că eu cred că sunt.

„Partea rea e că eu cred că sunt.”

Câte cruci și greutăți imaginare nu există în viața noastră! Iar cele imaginare nu ne fac să suferim mai puțin decât cele reale. Din contră, ne fac să suferim mai mult.

Imaginația este un foarte mare ajutor dacă învățăm să o stăpânim și să o întrebuințăm. Însă dacă este lăsată liberă, ea este în stare să ne distrugă.

Cea mai bună modalitate de a o întrebuința cu folos este să avem multe ocupații și multe lucruri la care să ne gândim. Laboriozitatea, hărnicia, facilitează sănătatea mintală.