CU ALTĂ CURSĂ

Un preot tocmai a predicat despre slava cerească. După ce expune minunățiile de care se bucură sufletele în cer, îi întreabă pe credincioșii săi:

– Cine vrea să meargă în cer?

– Eu…! Eu…! răspund toți în cor.

Preotul își dă seama că o doamnă din primul rând nu a spus nimic și întreabă din nou:

– Cine dintre dumneavoastră vrea să meargă în cer?

– Eu, părinte…! Și eu…! răspunseră cei prezenți.

Însă doamna continuă să tacă. Preotul se gândește că poate e surdă sau nu este atentă și i se adresează direct, ridicând vocea:

– Dar dumneavoastră, doamnă, nu vreți să mergeți în cer?

– Ba da, părinte, însă aștept cursa următoare. Asta văd că e destul de aglomerată…

Mai marea sau mai mica dorință după cer denotă mai multă sau mai puțină credință pe care o avem.

Este mult mai mult și mai măreț ceea ce ne așteaptă decât ceea ce lăsăm.