CU MÂINILE GOALE

Alexandru cel Mare a fost omul cel mai puternic din vremea sa. În același timp, a fost și cel care a avut cea mai mare avere și cele mai multe posibilități în mâinile sale. Una dintre prescrierile pe care le-a avut în vedere pentru înmormântarea sa a fost ceva de genul:

– Vreau să fiu dus la morłnânt cu mâinile descoperite, în văzul tuturor. Vreau ca toți să vadă că, din tot ceea ce am avut, nu iau nimic cu mine.

În cele din urmă, acesta este marele adevăr: „nu iau nimic cu mine”. Atâta caznă în a aduna, pentru ca, în final, să trebuiască să lași totul.

Dacă suntem chibzuiți, vom căuta să strângem ceea ce putem duce. Sfântul Ioan, sub inspirația Duhului Sfânt, ne spune în Apocalips (14,13): „Fericiți cei care mor întru Domnul. Da, spune Duhul, să se odihnească de osteneala lor, pentru că faptele lor îi însoțesc”. „Faptele lor”, nu lucrurile lor.

Timpul este destul de scurt. Nu-l pot irosi în lucruri care expiră. Mai degrabă ar fi să-l întrebuințez la ceea ce-mi va folosi pentru totdeauna.