CUIELE

Un tânăr, cu un caracter destul de repezit și exploziv, se plângea tatălui său:

– Nu știu cum să-mi stăpânesc firea. Răspund cu asprime și-i fac pe ceilalți să sufere.

Tatăl îi dădu o cutie plină cu cuie și-i spuse:

– De fiecare dată când vei greși și te vei lăsa luat pe dinainte, bate un cui în ușa camerei tale, pe dinăuntru. În felul acesta, vei putea vedea și ține cont de greșelile tale.

Câteva timp după aceea, tânărul îi spuse tatălui său că a terminat deja toate cuiele și că ușa era plină.

– Bine – spuse tatăl. Acum, de fiecare dată când te vei stăpâni, scoate unul.

Din nou trecu ceva vreme până când tânărul îi comunică tatălui că scosese deja toate cuiele.

– Ia să vedem – spuse tatăl.

Și, privind împreună cu fiul ușa camerei, adăugă:

– Bine, însă încă nu ai terminat. Privește mulțimea de găuri din ușă. Acestea sunt rănile, suferințele pe care le-ai provocat în oamenii pe care i-ai ofensat. Acum trebuie să cicatrizezi, să vindeci, una câte una, rănile pe care le-ai provocat.

Câte răni provoc prin proasta mea dispoziție și indiferența mea?