CUIUL

A fost odată un om care se tot gândea cum să scoată un cui dintr-o scândură groasă de lemn, pentru că nu avea clește, ci doar un ciocan și alte cuie.

Petrecu mult timp gândindu-se la felul în care să-l scoată și, când hotărî să renunțe, îi veni o idee: luă alt cui și-l bătu în capul celui pe care voia să-l scoată, astfel încât primul cui ieși pe partea cealaltă a scândurii.

Uneori avem o ură, o durere, un resentiment pe care am încercat să le scoatem din inimile noastre și nu am putut, deoarece erau foarte înrădăcinate. Există alte cuie pe care le putem folosi pentru a le scoate pe cele dintâi care ne rănesc atât de mult: Ranchiuna cu iertarea… Ura cu iubirea… Tristețea cu bucuria… Nesiguranța cu încrederea… Mânia cu pacea… Autocompătimirea cu acceptarea…

Care este „cuiul” pe care nu ai putut să-l scoți? Oricare ar fi, trebuie să știi că tu nu ai motiv să-l ai încă țintuit.